Pe malurile Balatonului

Acum câțiva ani, îndreptându-ne către Croația, într-unul dintre roadtripurile noastre de vară, am stat într-o coadă infernală în zona Balatonului, ocazie cu care am aflat că toată Ungaria migrează vara la Balaton. Au și de ce: de-a lungul celor 77 km lungime și 14 km lățime cât măsoară cel mai mare lac din Europa centrală, localitățile se întrec în frumusețe, resorturi, zone de agrement și de promenadă, păstrând totodată frumusețea naturală a locurilor. Nu-l puteam nici noi ocoli, mai ales că aveam nevoie de un loc de popas în Ungaria, în drumul nostru către Alpi.

Aflate la aproximativ 3 ore de mers de vama Nădlac, fiecare localitate atrage cu specificul ei, așa că e nevoie de un pic de documentare înainte. Dacă unele sunt vestite pentru festivaluri de muzică, cluburi și locuri de distracție pentru tineri, altele atrag iubitorii de plaje liniștite și verdeață sau pe cei dornici să viziteze crame și podgorii, căci microclimatul din zonă favorizează culturile de viță de vie. De altfel, prin toate curțile am zărit leandri, smochini, levănțică uriașă, plante iubitoare de cald, semn că vremea aici e blândă și îngaduitoare.

Noi ne aflăm deja de câțiva ani buni de partea celor dornici de liniște, așa că am ales un camping aproape de Siofok, cu privire către peninsula Tihany. Și nu am dat greș: zona de plajă e impecabilă, cu gazon și trifoi, sălcii umbroase și pontoane prevăzute cu scări pentru a facilita accesul în apă. Apa a fost perfectă pentru baie și pentru copii. Bebe n-a avut stare în brațele mele, așa că s-a jucat singur în apa care îi venea până la gât, cu mine pe urmele lui. Cei mari s-au bucurat de coșurile de baschet, plasele de volei și porțile de polo din apă. Da, ați citit bine, ÎN apă, la câțiva metri de plajă aveau un întreg teren de sport gata pentru oricine preferă un pic de mișcare și la plajă. Lângă plajă am testat și locul de joacă pentru copii mari și mici, iar lângă se afla și o gheretă cu gustări și toaletele în care să te poți schimba de hainele ude. Fără muzică zgomotoasă, fără tarabe și kitschuri și vânzători care să te deranjeze.

Iar cireașa de pe tort…

La capătul unei plimbări de 15 minute am dat peste un mic rai, în mijlocul tufelor de stuf și al cuiburilor de rațe, o potecuță absolut fermecătoare care m-a dus imediat cu gândul la cartea Deliei Owen și care a marcat frumos finalul unei după-amieze perfecte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *