Ne-am întors de ceva vreme din vacanță, dar nu am apucat încă să ne dezmeticim, căci iată, încep școlile, grădinițele, avem multe de organizat și administrat și puțin timp la dispoziție pentru sortat fotografii și detaliat cum ne-am petrecut cele 10 zile în Croația cu copiii. Așa că în acest prim articol despre vacanța noastră îmi propun să punctez câteva aspecte de interes pentru cei care se gândesc la o vacanță în țara celor 1000 de lacuri, urmând ca pe măsură ce timpul îmi permite să revin cu câteva impresii despre locurile știute și mai puțin știute pe care le-am vizitat noi.
Pentru că am mers cu mașina și am avut de parcurs cu copiii o distanță destul de lungă, am hotărât că ar fi mai bine să ne trasăm itinerariul din mers, fără să avem puncte prestabilite pentru opriri, cazare, masă și așa mai departe. Așa că în cele din urmă traseul nostru a fost cel de mai jos:
Novaci(Gorj) ->Zagreb ->Korenica ->Makarska ->Dubrovnik ->Makarska->Novaci.
Am plecat din Novaci dimineața la 9 și am ajuns în Zagreb destul de târziu, la 10:30 ora locală, deci 11:30 ora României. Inițial ne propuseserăm să căutăm ceva cazări în Varazdin, după trecerea graniței cu Ungaria, dar pentru că șoferul nostru mai experimentat mai putea încă să conducă, iar copiii erau și ei în formă, am mers în cele din urmă până în Zagreb. Am mers destul de bine, extrem de puțin timp petrecut în cele două vămi, la Nădlac nu ne-au întrebat decât unde mergem și atât, deși noi eram pregătiți să arătăm și rezervarea de pe Booking.
După o noapte în Zagreb, a urmat una în Korenica, o localitate aflată în apropiere de Plitvice și la 2 ore și un pic de Parcul Național Krka, apoi ne-am mutat pentru 2 nopți în Makarska, urmate de 2 în Dubrovnik și încă două în Makarska. Ultima zi a fost petrecută în totalitate pe drum, Makarska – Novaci, 1400 km în 16 ore de mers, cu pauze de masă și de dezmorțire a oaselor. De data aceasta la intrare în Ungaria am primit un flyer cu stațiile peco unde aveam voie să oprim în tranzitul nostru și indicații clare din partea ofițerului vamal, care ne-a și lipit o bulină cu ”Only for transit” pe parbriz.
Las mai jos lista cazărilor luate de noi, la prețuri foarte bune datorate atât perioadei în care am mers (sfârșit de august), cât și faptului că am luat cazările din mers și pe ultima sută de metri, așa că prețurile erau mult sub ceea ce se găsește de obicei în zonele respective:
Zagreb – Garden Hotel
Korenica – B&B House Prica
Makarska – Green Olive Apartments
Dubrovnik – Villa Green Panorama
Makarska – Apartmani Vanda
De menționat ar fi că mai ales în Makarska, dar și în Dubrovnik, distanțele de la cazare la orice obiectiv de interes, respectiv plajă și cetate, trebuie studiate cu atenție. De exemplu, în Dubrovnik ne aflam la 500 de metri de intrarea în cetate, deci teoretic aproape. Acești 500 de metri constau însă în scări care ne-au ”antrenat” în două zile cât nu ne-am antrenat tot anul, iar cu copiii de mână pot deveni o adevărată provocare. La fel și în Makarska, unde a doua oară am căutat ceva mai multe imagini cu amplasarea cazării ca să fim siguri că nu ne iese sufletul întorcându-ne de la plajă.
Bugetul nostru pentru 9 nopți de cazare și 10 zile de vacanță, cu mese incluse, intrări la diferite obiective, combustibil și taxe de drum nu a depășit 1700 euro, dar asta și pentru că, așa cum am spus mai sus, cazarea a fost luată pe ultima sută de metri, așa că proprietarii lăsau mult la preț pentru a nu rămâne cu camerele nerezervate, iar pe autostradă am mers mai puțin, deoarece obiectivele care ne interesau nu se aflau neapărat în orașe.
Ne-am fi dorit mult să ajungem și în Split, l-am lăsat însă pe ultima sută de metri și după creșterea numărului de infectări acolo (mai mult decât în orice altă zonă a Croației) am preferat să evităm zona și să ne bucurăm de câteva zile în plus de plajă în Makarska.
În Makarska am mâncat foarte bine la Restaurant Lavender și la Konoba Novak, iar în Dubrovnik la restaurantele Lazareti și, bineînțeles, la Panorama Restaurant & Bar. În zona Plitvice am mers la același restaurant unde mâncaserăm păstrăv bun acum un an, Restaurant Marko, iar la Krka, obosiți de atâta bălăceală și înfometați peste măsură am ales să luăm ceva rapid de la barurile și restaurantele aflate chiar în apropierea cascadelor Skradinski Buk.
Ca modalitate de plată, am avut la noi euro și Revolut, am folosit euro la plata cazărilor, dar ne-am întors cu mare parte din el acasă, iar Revolutul a fost folosit fie pentru plata cu cardul la restaurante și în supermarketuri, fie pentru extragerile la bancomat, cu comision (pentru 1200 kuna, am avut comision 25 kuna la Bank of Zagreb). S-a întâmplat și să plătim cu euro și să primim rest kuna, e o practică des întâlnită și cursul valutar e unul corect.
Ca informații utile, aș mai adăuga că pentru a ajunge în Dubrovnik se trece prin Bosnia-Herțegovina, culoarul Neum, și deci se oprește în vamă pentru verificarea pașapoartelor. Nu am avut nici un fel de problemă, am trecut chiar vineri înspre Dubrovnik, ne așteptam deci la ceva aglomerări, dar traficul în zona a fost destul de fluid și nu am fost întrebați de nimic de cei din vamă.
Pregătesc un articol detaliat cu ceea ce am văzut și făcut în cele 10 zile cu copiii, plaje, obiective turistice de interes, sfaturi utile pentru cei care se gândesc la o vacanță în frumoasă țară de la malul Adriaticii. Am în plan și o listă cu locuri mai puțin cunoscute, dar la fel de frumoase pe care le-am descoperit noi în cele două dăți în care am vizitat Croația. Închei doar prin a spune că, deși obositor drumul până acolo, Croația ne-a lăsat o impresie extraordinară, nu duce lipsă de frumuseți naturale și locuri minunate de explorat, iar ospitalitatea îi definește clar pe croați, care au învățat cum să facă turism bine de tot.
