Elveția – țara munților înalți, cu văcuțe alpine, lacuri turcoaz, peisaje incredibile și prețuri…foarte mari – n-a lipsit de pe lista țărilor în care am ajuns în explorarea noastră prin Alpi. Așa că am alcătuit un mic ghid al acestui “bau-bau” turistic (din cauza nivelului de trai extrem de ridicat), ca să rămână aici notat cum e Elveția de fapt, mai ales atunci când alegi să o vizitezi cu autorulota.
- Este Elveția o țară scumpă?
Da, categoric da, mult peste Norvegia sau Noua Zeelandă și spun asta în condițiile în care nu am mâncat nici măcar o dată la restaurant, am făcut cumpărături din Lidl și ne-am organizat singuri mesele la autorulotă. Ca să vă faceți o idee, indiferent de zonele vizitate o pizza e undeva la 25 euro, berea 8 euro, kebab-ul 20 euro, înghețata 6-8 euro cupa, astea toate fiind mâncăruri populare pe care în general le găsești în mai toate locurile turistice și am putut lejer compara cu Italia, Austria, Țările Baltice sau Peninsula Scandinavă. Dacă în Norvegia coșul de cumpărături zilnic ajungea la maxim 50 de euro (incluzând fructe, legume, lapte și carne, chiar somon), în Elveția lăsam la casă undeva la 60-70 de euro. Adaugi la asta costul campingurilor ( 60-80 de euro pe noapte), cel al închirierii autorulotei (120 de euro) și iată cum o zi cu autorulota în Elveția ajunge lejer înspre 300 de euro. E bine totuși, având în vedere că în Lauterbrunnen o cameră la hotel ne-ar fi costat pe toți cinci în jur de 350 de euro.
2. Merită Elveția toții banii?
Și aici un categoric “Da”. Locurile prin care am trecut de-a lungul celor șase zile petrecute aici ne-au plăcut enorm (las deoparte zonele industrializate din jurul orașelor datorită cărora, probabil, le merge atât de bine elvețienilor). Sigur, pentru peisaje spectaculoase și locuri inedite trebuie să scoți iarăși bani din buzunar, dar dacă ești mare iubitor al naturii te poți bucura de frumusețea munților și a lacurilor și altfel, alegând drumețiile și bicicletele în locul telecabinelor sau trenulețelor turistice. Ne-am bucurat astfel de maiestuoasele cascade al Rinului, de împrejurimile lacului Lèman, cu ale sale rezervații naturale și orășele cochete, de faimosul Lauterbrunnen și cascada Staubbach, doar una dintre cele 72 de cascade ce inundă valea după ce își iau “seva” din ghețarii iviți sus de tot printre creste, și de cel mai turcoaz lac întâlnit vreodată, Oeschinnen See, ce ne-a răsplătit cu priveliști de vis la capătul unei drumeții relativ solicitantă pentru copii.
3. Este Elveția o țară camper friendly?
După vreo 17 țări vizitate cu autorulota, aș zice că…NU. Ni s-a părut chiar că descurajează total acest tip de turism. Locurile de campare sunt puține și extrem de scumpe, nu ai voie să faci off-camping nici în cel mai retras și izolat locșor (n-am văzut în viața mea atât de multe semne cu “Campare interzisă”), până și parcările plătite unde au voie camperele sunt puține și cu locuri limitate. Să mai zic că într-un dintre campingurile din Lauterbrunnen vârsta minimă era 18 ani (deci fără copii) sau că în cel de lângă Montreux plăteam 6 franci pe o mașină de spălat rufe, în condițiile în care n-am dat pe nicăieri mai mult de 3 euro? Sigur, vacanța cu autorulota în Elveția a fost o experiență frumoasă și ne-am bucurat de toate locurile în care am ajuns, de la cascadele Rinului până în Lausanne și apoi până în regiunile Jungfrau și Interlaken. Însă n-a fost nici pe departe atât de aventuroasă și de specială ca cea în Peninsula Scandinavă sau în Italia tocmai pentru că nu ne-am putut bucura de libertatea acea pe care ți-o oferă vacanțele cu autorulota, cele în care poți opri oriunde îți surâde sufletul mai mult și mai mult, evitând aglomerația și profitând de un colț de natură doar pentru tine.
4. Cum sunt elvețienii cu turiștii lor?
Venind dinspre Italia, unde ospitalitatea și jovialitatea (aș zice chiar gălăgia molipsitoare) a italienilor ne-au umplut zilele cu stare de bine și chef de plimbare, Elveția ni s-a părut tare rece. Abia când am ajuns lângă Montreux și ne-am conversat un pic în franceză ni s-a părut lumea un pic mai prietenoasă. În rest, sentimentul general a fost de turism restrictiv și îngradit, ca și când ar primi călători doar așa, pentru că nu au încotro.
5. Care a fost itinerariul nostru?
Cum Elveția nu e o țară foarte mare, am reușit să ajungem în toate cele patru colțuri chiar dacă n-am avut la dispoziție decât o săptămână. Prima oprire a fost nu departe de Zurich, la cascadele Rinului, un adevărat spectacol dat de fluviu chiar în mijlocul civilizației
Am fugit apoi trei zile lângă Montreux, pe malul lacului Lèman, unde ne-am petrecut zilele într-o relaxare totală, bălăcindu-ne în lac, biciclind până dincolo de granița cu Franța sau descoperind locuri de poveste în Rezervația Grangettes.
Ne-am îndreptat apoi atenția către Alpi (că doar pentru ei veniserăm) și am campat în Lauterbrunnen, într-un camping drăguț pe malul râului, cu vedere la faimoasa cascadă Staubbach și la ghețarii de pe culmile înalte. Iar călătoria ne-am încheiat-o epic cu o drumeție la Oeschinnen See și o plimbare prin zona Interlaken, ce ne-a mers direct la inimă.
Iată deci, am trecut și Elveția în revistă și pare că ușor, ușor ne auto-declarăm experți în explorat Europa cu autorulota.