Ne-am continuat călătoria prin Japonia bifând cele 3 locuri clasice, trecute pe lista de must do odată ajunși în Țara Soarelui Răsare. Cum Osaka se anunța aglomerată și zgomotoasă, iar pentru Nara e suficientă o zi de explorare, am hotărât să luăm cazare în Kyoto și de acolo să ne deplasăm câte o zi în celelalte două locuri.
Fushimi Inari și primul contact cu templele Shinto
Cazarea aleasă de noi în Kyoto a fost la 20 de minute de mers pe jos de Fushimi Inari, templul celor 1000 de porți Tori și cel mai iconic loc la Kyoto-ului. Ne-am început deci plimbarea printre cele 1000 de porți dis-de-dimineață, când încă nu se aglomerase și am avut pădurea și templul doar pentru noi. Am reușit să parcurgem tot traseul, până sus de tot, chiar dacă vremea nu a fost tocmai prietenoasă, iar copiii nu foarte încântați de urcuș. Dar, cu câte o oprire pentru crackerșii de orez sau pentru o kitsune de ornat și închinat, am reușit ce ne-am propus. Religia Shinto e una dintre cele două mari religii din Japonia si nouă ne-au plăcut infinit mai mult templele (de fapt, altarele – shrines) shinto decât cele budhiste. Iar în general practicarea religiilor în templele japoneze are ceva cu totul aparte, diferit de tot ce înseamnă spiritualitate în Asia și de tot ce am experimentat până acum.
Gion și un alt fel de bamboo forest
Am lăsat în urmă parțial templele Kyoto-ului ca să descoperim Gion-ul în căutarea unor gheișe adevărate. Dar cum ele sunt puține și s-a făcut resimțită și aglomerația specifică a celui mai explorat cartier din Kyoto, ne-am mulțumit să admirăm turiștii porniți la pas în costume tradiționale, să savurăm o cafea pe tatami la cel mai autentic Starbucks din Japonia și să colindăm alături de mulțimi străduțele întortocheate și sinuoase ale Gionului.
Obosiți apoi de atâta zarvă și de căldură, ne-am luat tălpășița spre pădurile de bambuși. Am optat însă pentru varianta mai mică, mai puțin turistică și mai puțin aglomerată de lângă templul Nenbutsuji. Pădurea e la fel de fermecătoare, iar faptul că am avut-o doar pentru noi a contat enorm și a adus un plus de bucurie vizitei. Bonus – plimbarea printre case tradiționale, păduri răcoroase și străzi liniștite până sus la templul care ne-a așteptat și el cu a lui ”grădină„ de statui comemorative.
Daigo-Ji, una dintre comorile naționale japoneze
Kyoto e locul perfect pentru o imersiune în tradiții, spiritualitate și locuri simbolice ale Japoniei și am încercat să profităm la maxim de asta în cele aproape 4 zile pe care le-am dedicat orașului. Iar Daigo-Ji, cu al său templu cu 5 etaje și grădinile absolut superbe nu ne-a dezamăgit deloc. Catalogat ca una dintre comorile naționale ale Japoniei, domeniul Daigo-ji se întinde pe mai multe hectare și oferă spațiu de relaxare și conectare cu cultura japoneză veritabilă.
Golden Pavilion, ultima ”redută„ cucerită în Kyoto
Înainte să ne luăm ”la revedere„ de la Kyoto, am dedicat o după-amiază târzie templului Kinkaku, cunoscut ca Golden Pavilion datorită acoperișurilor sale aurii. A fost o vizită rapidă chiar înainte să sune gongurile de închidere a parcului, dar asta nu ne-a împiedicat să ne bucurăm de plimbarea în jurul templului, de lacul plin de pești și păsări și de grădinile și spațiile verzi atent aranjate și îngrijite care au transformat Golden Pavilion într-unul dintre cele mai de interes puncte turistice ale Japoniei.
Nara și simpaticele sale căprioare
Căprioarele se numără printre cele mai simpatice ”personaje” japoneze, iar Nara se laudă cu muuuulte astfel de exemplare, care mai de care mai năzdrăvane și mai gurmande. Așa că nu puteam să ne lipsim de o vizită acolo, mai ales că cei mici așteptau cu nerăbdare momentul. Biscuiții pentru hrana căprioarelor se găsesc la tot pasul și din abundență, dar asta nu le împiedică să te scotocească și prin buzunare sau să-și bage boturile curioase în genți și cărucioare. Deci e nevoie de un pic de atenție la interacțiunea cu ele dacă vrei să te bucuri de moment. Partea bună e că sunt extrem de blânde și se lasă mângâiate dacă le respecți spațiul și accepți că întâlnirea trebuie să aibă loc cu acordul ambelor părți :). Recomandarea pentru Nara e să te îndepărtezi un pic și de centrul turistic și să colinzi străzile cochete ale orășelului care e de altfel plin de părculețe și zone drăguțe pentru plimbare și pentru a savura în liniște o înghețată cu matcha, sakura sau (preferata noastră) hokaido milk.
Osaka și nebunia din orașul cosmopolit
Am acordat doar o zi orașului Osaka pentru că nu ne plac defel orașele mari și aglomerate, deși curiozitatea ne împinge adesea să le dăm și lor o șansă cu atât mai mult cu cît vorbim de orașe simbol ale Japoniei. Am prins o zi cu ploaie ceea ce nu a fost neapărat rău, căldura și soarele în Japonia mai ales când te plimbi printre betoane și zgârie-nori nu e neapărat cea mai distractivă chestie. Castelul Osaka a fost primul pe listă și am decis să îi vizităm și interiorul strict în ideea în care scăpam un pic de stropii de ploaie. Nu recomand însă turul castelului la interior, a fost mai degrabă dezamăgitor și deloc la nivelul așteptărilor, ținând cont de istoria bogată a edificiului și de numeroasele bătălii în care a jucat rolul principal.
Ne-am îndreptat apoi spre Dotonbori și locul care descrie cel mai bine spiritul orașului Osaka. Dotonbori e acel cartier nebun unde aglomerația, muzica stradală și magazinele colorate și gălăgioase sunt la ele acasă. Am pornit spre cartierul de pe malul râului Dotonbori cu gândul să mâncăm un street food bun la gheretele din Kuromon Market. Bun nu aș știi să zic dacă a fost cu adevărat, ne-a cam pierit entuziasmul când ne-am dat seama că cei 800 de yeni dați pe un arici de mare erau de fapt 8000 și ne-am luat așadar prima țeapă (complet din neatenția mea) culinară. Dar a fost și asta o experiență și un punct de atenție pentru restul călătoriei.
Și cu toată agitația din jur și culorile țipătoare care însoțeau magazinele și buticurile, am ajuns și pe malul râului Dotonbori și în marea de oameni cu telefoanele pe sus filmând vibe-ul de neegalat al Osakăi. Ne-am luat repede tălpășița de acolo și am ales să ne plimbăm pe pontoanele amenajate de-a lungulu râului, întorcând din când în când nasul către apa din cauza mirosului puternic de pește și crab prăjit emanat de pe la toate terasele și restaurantele din zonă.
Ne-am relaxat pașii abia odată ajunși la sanctuarul shinto Namba Yasaka, unde o structură colosală în formă de cap de leu ne-am lăsat impresionați și pe noi, dar mai ales pe copii. A fost modul perfect de a încheia periplul nostru în zona de sud-vest a Japoniei, înainte de a porni către Hiroshima și ales sale insule.