Circulă un filmuleț pe internet care zice că nu trebuie să te zgârcești la cei 5000 de euro pe care îi vei cheltui pe vacanța în Japonia, pentru că acei 10000 de euro vor fi cei mai bine cheltuiți 20000 de euro din viața ta :). Noi nu am ajuns la 20000 de euro nici așa, în echipă completă de 5, dar cu siguranță am sărit de bugetul pe care îl aveam în plan.
Biletele de avion
Pentru că eram 5, am căutat încă din timp bilete de avion și le-am luat cu aproape 8 luni înainte. Am ales Mongolian Airlines, o companie aeriană puțin cunoscută la noi și care operează des zboruri din Istanbul. Iar cum Istanbul e doar la o aruncătură de băț, ni s-a părut o variantă bună opțiunea asta, cu atât mai mult cu cât biletele pentru 5 persoane au fost puțin peste 2700 de euro. Ne așteptam să fim singurii români pe un astfel de zbor, dar am făcut rapid cunoștință cu alți compatrioți care ajunseseră în Istanbul cu Tarom sau cu mașina și ne povesteau că nu e prima oară când aleg varianta asta, mai ales că serviciile la bord și aeronavele sunt muuuult peste așteptări. Mâncare decentă, am primit chiar și înghețată și jeleuri naturale pentru copii pe unul dintre tronsoane, entertainementul a fost puțin mai slăbuț, dar asta nu ne-a deranjat neapărat, am avut cărți și activități și totul a decurs cum nu se poate mai bine.
Cazare
La capitolul cazare, am optat exclusiv pentru Airbnb. Suntem mulți, avem nevoie de spațiu, iar în Japonia spațiul e rar și scump, așadar ne-am bazat pe Airbnb să ne îndeplinească toate necesitățile.
Am avut 4 cazări diferite: un apartament cu două camere, micuț și curat în Tokyo, aproape de Ueno Park, o casă tradițională în Kyoto, într-un cartier liniștit departe de aglomerația orașului, un alt apartament în Hiroshima, care a fost însă o mare dezamăgire și o casă de lemn lângă Muntele Fuji, cireașa de pe tort despre care voi povesti mai jos.
Apartamentul în Tokyo a fost folosit exclusiv pentru dormit, am avut jetlag în primele zile și am plecat să ne plimbăm în creierii nopții, noroc că era bine poziționat și aproape de Senso-Ji Temple, parcurile Ueno și Sumida și celebrul Skytree. Și când zic aproape, mă refer la faptul că am ajuns pe jos în toate aceste zone. Iar costul său a fost de 398 euro/3 nopți.
În Kyoto am optat pentru o casă tradițională, cu tatami și futoane pentru dormit într-unul dintre dormitoare, spălătorie la parter cu sufragerie mare și o chicinetă unde ne puteam pregăti micul dejun. De aici luam metroul pentru a ajunge în centru, dar a fost suficient de aproape de Fushimi Inari încât să ne aventurăm la o plimbare până acolo. Am plătit 770 euro/5 nopți și ne-au plăcut mult liniștea și accesibilitatea.
În Hiroshima am avut cazare 3 nopți pentru care am plătit 292 euro, însă apartamentul închiriat nu avea nici o treabă cu fotografiile de pe site. Mobilă veche, AC-uri pline de praf, prost iluminat, nu am îndrăznit să mă apropii de plită pentru că nu părea foarte de încredere. Și culmea, recenziile nu erau deloc proaste, chiar nu îmi explic. Singurul avantaj a fost poziția centrală, dar chiar și așa nu l-aș recomanda deloc.
Și am ajuns la partea preferată a călătoriei, zilele de relaxare de lângă muntele Fuji. Casa de lemn închiriată acolo a fost in-cre-di-bi-lă! Ne trezeam cu priveliștea către muntele Fuji și în țipăt de fazani, pentru că ne aflam la marginea unei păduri verzi și liniștite. Pentru 4 nopți aici am plătit doar 375 euro.
Transport
Transportul overall ni s-a părut scump. Pentru metrou, tren, autobuz am avut 4 carduri Suica, nu ne-am prins cum să facem unul pentru copii Oliviei, așa că am plătit preț întreg și pentru ea. Călătoriile se achită mereu la final, dai cu cardul la intrare și banii sunt retrași la ieșirea prin turnicheți și aveam zile când ne costa între 10- 20 euro doar plimbarea de colo-colo cu mijloacele de transport în comun, iar Revolut zice că am fi ajuns la vreo 300 de euro. De la aeroportul Haneda am ales Skylinerul, cea mai rapidă variantă către oraș, și am achitat 100 de euro dus-întors. Iar pentru Shinkansen, unde am avut bilete cumpărate cu câteva săptămâni înainte pentru 3 rute (Tokyo-Kyoto, Kyoto-Hiroshima, Hiroshima-Yokohama) am achitat aproape 1000 euro pentru 4 călători (pentru copiii sub 6 ani poți opta să nu cumperi bilet, dacă sunt ținuți în brațe).
Pentru ultima bucată a călătoriei, am ales să închiriem o mașină. Zona din jurul muntelui Fuji e foarte frumoasă, sunt o mulțime de locuri minunate de văzut și nu prea ai cum să ajungi la ele fără multe bătăi de cap cu transportul în comun. Așa că mașina e cea mai bună opțiune dacă vrei să te miști relaxat la pădurea Aokigahara, Hakone, lacul Kawaguchi sau Oishi Park.
Însă pentru mașină trebuie să te pregătești un pic înainte de plecare, deoarece în Japonia ai nevoie de permis internațional de conducere, iar singurul acceptat este cel eliberat de ACR. Lucrurile merg destul de simplu, suni pentru programare și ai nevoie de fotografii tip pașaport, permis și bani pentru taxa de 1150 Ron. Apoi liber la închiriat mașină. Noi am optat pentru o reprezentanța Toyota chiar lângă gara din Yokohama și am achitat pentru cele 4 zile + scăunel pentru Noel ceva mai puțin de 400 de euro. Benzina e destul de ieftină, 4 Ron litrul, dar am primit mașina cu plinul făcut și am pus noi combustibil doar la final, pentru a o returna la fel. Nu am avut niciun fel de problemă cu mersul pe partea stângă, tati e deja experimentat, dar ai nevoie de ceva mai multă atenție la orientare, în orașe mari așa cum e Yokohama poți să te dezorientezi rapid când ai zeci de noduri, unele turbionare și nu lipsește nici aglomerația. Pe autostrăzi viteza e limitată, așa că trebuie să ții cont de asta dacă ai avion de prins așa cum am avut noi la întoarcere pentru că distanțele mari sunt mai greu de parcurs.
Mâncare, activități & alte cheltuieli
Mâncarea în Japonia este ieftină și savuroasă. Am testat de toate, cel mai adesea faimoasele 7-Eleven, Family Mart și Lawson de unde luam micul dejun și chiar prânzul de fiecare dată când nu aveam prea mult timp la dispoziție (sandvișuri, onigiri, sushi, clătite, prăjituri pufoase, smoothies cu fructe și iaurt, bento boxes, meniuri complete cu orez, salate și pește sau pui). La restaurante cu specific japonez am ajuns în Tokyo pentru un ramen bun, în Osaka pentru food martket unde am mâncat frigărui de caracatiță și arici de mare și în Hiroshima pentru clătitele acelea imense și pufoase și pentru faimosul okonomiyaki. Singura problemă a fost că după o săptămână de mâncat 90% doar japonez am simțit nevoia să schimbăm și am optat fie pentru restaurante cu alt specific (turcii sunt la putere), fie ne-am pregătit seara la cazare salate cu pui, vită sau creveți, în funcție de ce găseam la supermarketuri de tip Gyomu sau Aeon. Cele mai scumpe produse la ei sunt fructele, care sunt considerate un produs de lux, așa încât merele ajung și la 6-7 Ron un măr, iar cele mai puțin ofertante sunt lactatele, pentru că tofu e regula la ei, iar produsele lactate nu sunt așa de des întâlnite.
Pe lângă mâncare, am făcut și „un pic” de shopping la Uniqlo și la drugstores, de unde am cumpărat muuuulte cosmetice și produse care nu necesită rețetă (suplimente, plasturi cu anti-inflamator, produse de igienă dentară sau de îngrijire pe care le văzusem recomandate de alți turiști înaintea noastră). În Hiroshima am dat iama într-un magazin de ceramică, iar de la templele vizitate am cumpărat mai mereu goshuin, acea „rugăciune” pictată de călugări care să aducă noroc, sănătate sau orice altceva își mai dorește călătorul. Ne-am luat cu toții suveniruri și nu au fost puține: figurine anime, haori (partea de sus a kimonoului tradițional), bețe de bambus pentru masă, kendama, accesorii tipice pentru păr și, evident, biluțe de la gachapon (un soi de automat de bile cu diverse jucării și item-uri care au făcut deliciul lui Noel).
La capitolul activități nu am optat pentru prea multe chestii care să necesite taxă. Am plătit biletele la Team Lab Planets în Tokyo, taxele de intrare la Golden Pavilion și Nebutsu-ji Temple în Kyoto, și intrarea la Peace Memorial Museum și Grădinile Shukkeien în Hiroshima. În rest, toate atracțiile și locurile vizitate au fost fără plată.
Iar costul total pentru toate acestea a fost undeva la 2700-2800.
Așadar dacă tragem linie și nu mă înșeală calculatorul, costul întregii călătorii s-a ridicat la aproximativ 10.000 euro. După achitarea biletelor de avion și a cazării, ambele luate din timp, estimasem costul total la un 8000-9000 euro. Am depășit un pic, dar e normal pentru o țară cu atââât de multe tentații pe care o vezi cu 3 copii la pachet.