Nu puteam să las vara să treacă fără să povestesc cum ne-am împărțit vacanța pe riviera italiană, ce am văzut, ce am trăit, ce ne-a plăcut. Și când mă gândesc un pic la toate frumusețile de care ne-am bucurat, mă întreb cum am reușit să strecurăm atât de multe lucruri frumoase în doar 5 zile.
Pisa
Ne-am început vacanța în Pisa, unde am și aterizat cu un zbor Ryanair la primele ore ale dimineții. Asta ne-a dat un pic de timp pentru a vizita micul oraș, renumit pentru turnul său cel puțin interesant, înainte de a porni către La Spezia, unde ne-am cazat pentru următoarele 4 nopți.
Pisa se poate face lejer la pas, de la aeroport până în centru se fac maxim 20 de minute pe jos. Fiind însă cu rucsacul în spate, am optat pentru micul shuttle care ne-a dus de la aeroport mai aproape de centru. Odată ajunși, am pornit pe străduțele înguste, mărginite de clădiri vechi, cu arhitectură veche, cu portocali și chiparoși umbroși peste tot, în căutarea turnului care nu se zărea nicăieri, deși toate indicatoarele îl anunțau pompos.
Nu ne-am propus prea multe, ci am ales să ne bucurăm de plimbarea pe malul râului Arno, care ne-a amintit un pic de clădirile din Trondheim: aceleași culori, aceleași oglindiri în apa râului, doar că acestea nu erau pe piloni ca cele din Norvegia. Turnul înclinat, alături de Catedrala Santa Maria Assunta și domul destinat botezurilor fac deliciul turiștilor ajunși în Piazza dei Miracoli și ne-am bucurat și noi de ele cât să facem câteva fotografii. Aglomerația ne-a alungat apoi și ne-a forțat să ne refugiem la un restaurant cu specific italienesc (Ristorante Santa Maria) unde mâncarea a fost absolut delicioasă, iar vinul rece și aromat. Cu puteri noi am luat trenul către La Spezia, baza noastră în această vacanță.
Cinque Terre
Am ales să acordăm următoarele 2 zile zonei Cinque Terre. Cele cinci sătuce colorate de pe malul mării Tireniene fac parte din Parcul Național Cinque Terre și atrag anual milioane de turiști din toate colțurile lumii. Riomaggiore, Manarola, Vernazza, Corniglia și Monterosso apar pe toate pliantele turistice și nu fără motiv: locurile sunt de-a dreptul fermecătoare, cu străduțe pietruite care șerpuiesc printre casele colorate, cu rufe la uscat la fiecare fereastră, cu desene bogate pe fațade, flori, pomi fructiferi și podgorii de viță de vie ce împodobesc și mai mult priveliștea. Iar apele turcoaz ce le mărginesc sunt cireașa de pe tort. Din cele 5 sate, am ales să vizităm 4, excluzând astfel Corniglia, din simplu motiv că e singura fără acces la mare, iar pentru noi era imperios necesar să ne bucurăm și de partea de coastă.
Monterosso ne-a atras cel mai mult, motiv pentru care am petrecut aici o zi întreagă, la plajă și hoinărind pe străzile celui mai mare dintre sătuce. Plajele din Monterosso sunt și cele mai frumoase și cele cu adevărat plaje în zona aceasta, celelalte fiind deloc amenajate, cu pietre mari sau pur și simplu inexistente, intrarea în apă făcându-se direct de pe stânci. Aici am lenevit la soare, cu câte o bere sau o cafea rece, cu fructe de mare pané la cornet și cu sunetul valurilor în urechi. Acel dolce far niente de care pomenesc întruna italienii. Opțiunile de restaurante, cafenele sau crame nu dezamăgesc nici ele. Pentru mese copioase și pline de arome am ales Da Eraldo, loc unde e musai să vii devreme, altfel riști să stai la coadă pentru o masă. Nu puteam pleca din Cinque Terre fără o degustare de vinuri, iar pentru asta am mers la Enoteca Internazionale Monterosso unde ne-au făcut cu ochiul nu doar lista de vinuri, ci și platourile cu gustări care să le însoțească.
Pentru cea de-a doua zi, am decis să luăm ferryboat-ul în sistem hop-on/hop-off, care să ne permită să coborâm în fiecare sat, să îl luăm la pas și apoi să ne urcăm în următorul ferry pentru a porni mai departe către următorul sat. În felul acesta am putut să alocăm cât timp am considerat fiecărui sătuc, în funcție de ce ne-a atras.
Riomaggiore a venit cu o nouă plajă, neamenajată și cu pietre mari, dar la fel de accesibilă și perfectă pentru temperatura de afară, iar străzile sale umbrite au fost locul perfect pentru a savura paste de casă, clătite dulci cu scorțișoară și Aperol rece ca gheața.
Manarola, un pic atipică datorită stâncilor mari din jurul portului, ne-a fermecat cu aleea perfectă pentru plimbare de-a lungul coastei, de unde poți admira satul în toată splendoarea lui. Iar lipsa plajelor nu a făcut decât să dea ocazia turiștilor să se bucure de un pic de adrenalină sărind de pe stâncile înalte și ascuțite.
Vernazza, mai cuminte și mai liniștită către apus, ne-a îmbiat și ea cu o plajă micuță, la umbra bisericii catolice și a clădirilor cu fațade minunat pictate, dar și cu piațete pline de suveniruri și gustări dulci.
Portofino
Ei bine, înainte să venim aici am primit recomandări din toate părțile să nu ratăm Portofino. Și odată ajunși acolo, am înțeles și de ce: n-am văzut de mult timp un loc care să îmbine așa subtil cochetăria clădirilor vechi cu fastul portului, plajele micuțe cu ape de smarald cu piațele zumzâind de lume și muzică în surdină.
Ne-am început dimineața în apele răcoroase de la Baia Cannone, sub supravegherea clădirilor pompoase și dichisite de pe coastă, ca mai apoi să pornim către Castello Brown, unde priveliștea e de milioane: întregul port, cu vase de lux și restaurante răsfirate pe marginea apei, cu coasta liguriană întinzându-se la nesfârșit de-a lungul apelor de un albastru strălucitor, cu podgoriile de viță de vie urcând dealurile din apropiere până sus de tot.
Portovenere
De îndată ce ferry-ul a pornit spre Cinque Terre în cea de-a doua zi a explorărilor noastre și am ajuns aproape de malurile frumosului Portovenere, ne-am dat seama că e obligatoriu să ajungem și aici, măcar într-o vizită scurtă.
Castelul Doria, aburcat sus pe stânci, dar și plajele drăguțe din jur, mărginite de piețe gălăgioase și clădiri colorate fac Portovenere un punct de interes pentru orice doritor de frumos. Pentru noi a fost modul perfect de a ne lua la revedere de la zonă și de a ne promite, ca de fiecare dată în călătoriile în doi, că vom ajunge aici și cu copiii.