Am decis să scriu articolul ăsta nu în calitate de expert când vine vorba de călătorii cu copii, ci în calitate de părinte care a greșit și care, din fericire, a învățat din greșelile altora înainte ca ceva urât să se întâmple. Și îl scriu acum pentru că e vară, e perioada vacanțelor și plecăm cu toții cu copiii la drumuri mai lungi sau mai scurte, iar prioritatea ar trebui să fie siguranța lor înainte de orice.
Acum 12 ani, când eram părinte tânăr și neexperimentat, plânsul copilului mi se părea îngrozitor și semn clar că eu nu fac ceva bine. Nu suportam să îl aud plângând, așa că la primul plâns în scoica auto l-am ridicat și așa am mers, cu el în brațe, mai bine de un an. Și nu drumuri scurte până la magazin, ci chiar lungi, până la bunici sau în vacanțe în Grecia. Avea Filip 1 an și vreo 4 luni, când o prietenă bună m-a auzit vorbind despre asta și, cât se poate de natural și prietenos, m-a încurajat să mă informez despre asta și mi-a dat un articol al Prințesei Urbane, despre pericolele la care ne expunem copiii atunci când nu îi ținem în scaunul auto, indiferent cât de scurt e drumul. Articolul conținea informații despre ce se poate întâmpla atunci când un copil merge în brațe, neasigurat într-un sistem adecvat vârstei lui și atât de tare m-a șocat tot ce am citit acolo încât seara am luat copilul, am mers în mall și i-am cumpărat scăunel auto. De atunci și până acum, 3 copii mai târziu, nu am mai făcut niciun drum cu copiii neasigurați în mașină. Ba în perioadele mai dificile de bebelușie am renunțat de tot la a mai merge cu mașina dacă nu era absolut necesar sau am mutat drumurile noaptea, când somnul lor făcea lucrurile mult mai ușoare.
Din păcate, deși avem atâta acces la informație și se fac atâtea campanii de conștientizare a riscurilor, văd încă zilnic, în drumul nostru către și dinspre București, copii care merg neasigurați pe bancheta din spate sau în picioare, între scaunele din față. Ba zilele trecute, la intrare în Corbeanca dinspre DN1 m-a depășit agresiv o mamă a cărei fetiță era jumătate ieșită pe geamul din spate.
De ce se întâmplă asta? Motivele sunt multiple, de la lipsa amenzilor și sancționării acestor comportamente, până la dezinteresul și inconștiența părintelui, lipsa asumării unei reale responsabilități când vine vorba de propriul copil (îmi pare rău să spun asta, dar din păcate este purul adevăr).
Și mai e ceva: comoditatea părintelui, pentru că e greu să ții ocupat în centuri un copil mic și energic. Pentru primele două aspecte nu am soluții, Poliția Română e destul somată public să facă ceva și totuși nu face, iar aplicația online pentru sesizarea acestor comportamente merge greoi și cere dovezi video-audio pe care nu le ai tot timpul. Iar părinții iresponsabili vor continua să fie așa în lipsa unor consecințe reale.
Dar pentru partea cu comoditatea, aș vrea să ofer câteva idei concrete, care să încurajeze la adoptarea unui comportament adecvat când vine vorba de siguranța copiilor în mașină. Printre ele se numără chestii pe care le-am testat și noi de-a lungul timpului, nu solicită părintele foarte mult și sunt minunate la drumuri scurte (pentru navetă) sau chiar mai lungi, când apare oboseala și de o parte, și de alta și nimic nu pare să îi mai fie pe plac copilului.
- Set mașină de învățare a limbii engleze, cu carduri colorate și sunete, potrivită atât pentru cei mici, datorită sunetelor interactive, cât și pentru cei mai mari, pentru funcția de învățare a limbii engleze
- Cărțile cu Răspundel Istețel, sunt cîteva zeci de modele acum, costă ceva mai mult creionul dar îl poți folosi la toate cărțile
- Cărți de la Usborne cu sunete și clapete, merg și astea și la copii mai mari, depinde de tematică, sunt super interesante și deschiderea clapetelor e foarte captivantă
- Sisteme Yoto, pentru ascultarea poveștilor la căști, au și varianta Mini pentru călătorii și nu e obligatoriu să cumperi poveștile, te poți înregistra tu citindu-le, acesta e singurul netestat de noi, dar am citit multe recenzii, mă gândesc să cumpăr unul pentru Noel
- Căști pentru muzică sau povești online, bune iarăși pentru orice vârstă
- Povești online de la Vic, e canalul nostru preferat pentru că multe dintre ele ne sunt deja cunoscute și nu au nevoie să vizualizeze povestea, e suficient să ascultăm
- Tablete LCD pentru desenat, luate de la Lidl, aduc regulat în supermarket și sunt foarte practice pentru copii
- Jocuri de la The Funny Brand, le avem pe cele cu Dacă aș… și Cât de bine ne cunoaștem, sunt unele dintre cele mai simpatice jocuri și nu implică deloc efort, iar râsetele sunt garantate, plus că dacă ai mai mult de 1 copil, se pot juca și între ei.
- Spumă de modelat, e perfectă pentru jocuri senzoriale și se pot amuza cu ea fără nici un fel de intervenție, în plus nu pătează și nu se lipește aiurea în mașină
- Plăci senzoriale Montessori, iarăși foarte practice de folosit, am avut ceva asemănător când era Noel mai mic și stârnesc repede interesul copilului
Și aș mai vrea să punctez ceva, poate nu foarte în ton cu ce ni se tot spune azi:
– Ești un părinte mai bun dacă îl lași pe copil cu ecranul în față o parte din drum dar în centuri, decât dacă îl lași să zburde liber prin mașină
– Deși nu e cea mai bună opțiune și deloc indicat dacă mașina are mai mult de 2 locuri, conform legislației copiii pot călători pe scaunul din față, aproape de părinte, în scoica auto sau scaun rear-facing cu spatele la direcția de mers și cu airbag dezactivat, ca să fie mai aproape de părintele care conduce și astfel, mai cooperant
Idealul nu există și fiecare familie se adaptează din mers la propriile nevoi, dar siguranța copiilor în mașină în timpul călătoriilor nu ar trebui să fie un subiect negociabil.