Când am început să conturăm traseul vacanței cu autorulota de anul acesta, Alpii Italiei au fost primii pe listă. Motivele sunt cât se poate de clare: peisajele spectaculoase, aerul rece și răcoros, perfect pentru zilele caniculare de vară care se anunțau, mâncarea bună cum numai în Alpi găsești. Așa că după o tură scurtă prin Ungaria, la Balaton, și câteva zile prin Slovenia, am poposit în Italia pentru mai bine de o saptămână. Nu am mers direct către munți, căci Veneția ne era în drum și nu puteam să o ratăm, dar odată ajunși în zona Misurina, nu ne-am mai fi dat duși.
Prima întâlnire cu Dolomiții – Passo Tre Croci
Alpii Italiei sunt absolut impresionanți indiferent unde ai alege să mergi, fie că e Cortina d’Ampezzo, Val Gardena sau oricare alt locșor. Crestele ajung la peste 3000 de metri altitudine, iar la poalele lor pășunile lor verde crud, lacurile în culori ireale și localitățile micuțe și cochete fac deliciul călătorului.
Pentru că în Italia este permis off-campingul, am alternat zilele în camping cu cele petrecute în natură și pentru toate am folosit aplicația Park for Night. Așa că prima noapte ne-a prins în mijlocul pădurii, la Passo Tre Croci. Ne-am relaxat cu o plimbare pe marginea apei, pe lângă brazi înalți și pășuni cu văcuțe scoase din reclamele la lapte, iar apoi am găsit un loc tare drăguț unde să savurăm o cafea în timp ce îi priveam pe copii bucurându-se de unul dintre locurile de joacă concepute minunat peste tot în Alpi pentru a încuraja jocul în aer liber.
Lago di Misurina și Tre Cime di Lavaredo
A doua oprire și printre cele mai spectaculoase a fost pe malul lacului Misurina. Am optat aici pentu un spațiu de servicii creat special pentru autorulote și aproape de autobuzul care duce către punctul de pornire spre Tre Cime di Lavaredo. Am dormit înconjurați de munți înalți, lacul se întinde fermecător la poalele munților și e casă zecilor de lișițe certărețe, iar talăngile văcuțelor de lângă parcare ne-au făcut șederea și mai de poveste. Nu ne-au lipsit locul de joacă pe malul lacului, cu o super tiroliană pe care am testat-o și noi, părinți, și o brutărie micuță de unde am luat cea mai bună pâine mâncată în vacanța asta.
Motivul pentru care am ales să campăm lângă Misurina a fost, evident, drumeția către Tre Cime di Lavaredo. Planul inițial era să înnoptăm sus, lângă punctul de pornire în drumeție, dar locurile erau deja ocupate când am ajuns noi cu autorulota la intrare în parc (în jur de ora 11:00) și am înțeles ulterior că taxa de acces îți permite parcarea doar până în ora 24:00. Practic, plătești de două ori taxa de acces (undeva la 50 de euro) pentru a rămâne peste noapte într-o parcare asfaltată fără nici un fel de facilități pentru autorulote. Așadar camparea lângă Misurina s-a dovedit a fi mai mult decât potrivită. Din Misurina există autocare care te duc sus și care vin foarte des, cât să nu lase nici un turist să aștepte prea mult. Costul este 10 euro de persoană, dus-întors, inclusiv pentru copiii peste 6 ani. Iar odată ajuns sus, poți alege varianta scurtă a drumeției, până la Rifugio Auronzo (30-40 de minute) sau varianta lungă, care înconjoară cele trei vârfuri și care poate dura 5-6 ore. Noi ne-am bucurat de varianta scurtă, la care am plusat cu o plimbare scurtă până la unul dintre monumentele ridicate eroilor din Primul Război Mondial, când Italia și Austria și-au disputat teritoriile din Dolomiți.
Un loc de poveste numit Cortina d’Ampezzo
Drumeția la Tre Cime ne-a făcut poftă și chef de alte hike-uri scurte, așa că ne-am îndreptat către Cortina d’Ampezzo, unde casă ne-a fost Camping Rochetta. De aici am hoinărit ba pe jos, ba cu bicicleta, ba cu autorulota și am descoperit o grămadă de frumuseți și peisaje absolut senzaționale: Lago di Landro, Lago Pianozes, Lago di Alleghe, Passo Giau, Passo Gardena.
Merano – descoperind Tirolul de Sud
Și cum planul era să trecem în Elveția prin faimosul pas Stelvio, ne-am îndreptat ușor către Tirolul de Sud si am oprit câteva zile în Merano, o localitate despre care nici nu auzisem și care s-a dovedit a fi o surpriză extrem de plăcută. Orășelul înconjurat de podgorii de vin și plantații de meri este încărcat de istorie și cultură, iar zilele petrecute acolo ne-au permis să descoperim o mulțime de locuri interesante, vestigii ale unui trecut tumultuos.
Tirolul de Sud a fost alipit Italiei după Primul Război Mondial și s-a încercat de nenumărate ori înlăturarea completă a populației austriece din zonă. Numele localităților au fost schimbate (Bozen a devenit Bolzano, Meran a devenit Merano), iar o perioadă lungă de timp austriecilor le-a fost interzisă achiziționarea de locuințe și proprietăți pentru a-i descuraja să se stabilească aici. Eforturile au fost însă în zadar, iar rezultatul vizibil azi este o zonă bilingvă, locuitorii vorbesc cu precădere germana, până și mâncarea este cu influențe tiroleze, iar absolut toate punctele de interes vorbesc despre istoria locului și despre suferințele îndurate de Tirolul de Sud de-a lungul timpului.
Ne-am început și noi plimbarea în Merano cu o vizită la palatul Împărătesei Sissi. Cum starea de sănătate a fiicei ei era mai mereu precară, împărăteasa fugea de iernile grele din Viena și se refugia la Merano, unde clima era mult mai blândă, apele termale din abundență, iar împărăteasa putea să își petreacă timpul în mijlocul naturii, așa cum făcuse încă din copilărie și până să înfrunte strictețea vieții regale. Palatul este transformat în muzeu și copiilor le-au plăcut mult zonele interactive în care au descoperit tot felul de lucruri despre viețile locuitorilor. Grădinile ,însă, sunt cele care impresionează, împărăteasa a ținut să aducă aici sute de specii de plante grupate pe zone climatice, dar și labirinturi, heleștee, cascade mici și lacuri pe care nu te mai saturi să le admiri. Am mâncat paste bune de tot la restaurantul palatului, iar limonada rece și aromată a fost perfectă pentru căldura de afară. Între o bălăceală la piscină și o joacă la locul de campare, am vizitat și Castelul Tirol care ne-a cucerit și el pe loc. Urcușul abrupt către meterezele castelului trece printr-un pasaj prin munte și pe măsură ce urci prin curtea castelului și apoi în camerele nobililor, lași în urmă, jos de tot, orașul scăldat în soarele apusului. Încântător de-a dreptul.
În Merano am campat într-un spațiu dedicat camperelor, la Schneerburghof, unde am avut toate facilitățile necesare (apă, spațiu pentru deversarea apelor reziduale, toalete, dușuri, electricitate) și piscină cu loc de joacă, ce ne-au prins tare bine.
Sus, la 2800 m altitudine, în Stelvio Pass
Cu greu ne-am despărțit de locurile acestea, dar ne aștepta un traseu de vis către Stelvio Pass, traseu cu emoții, multe curbe vârf de ac, o adevărată provocare pentru autorulotiști. A meritat, însă, cu atât mai mult cu cât se poate campa chiar sus, în pas, iar de acolo se pot face drumeții ușoare până dincolo de 2800 m altitudine.
Câteva informații utile:
- Campingurile în zona Dolomiți- Tirolul de Sud au fost undeva la 60-70 de euro, iar parcările cu spațiu de servicii pentru autorulote în jur de 20-30 de euro. Pe toate le-am găsit utilizând Park for Night. Se poate face și off-camping, dar cum am colindat munții și am avut nevoie inclusiv de mașină de spălat, am ales off-campingul doar de două ori.
- Cumpărături am făcut de la Coop, Conad (foarte des întâlnite în zonă) și mai rar Lidl, iar prețurile nu sunt cu mult mai mari decât la noi, însă produsele ni s-au părut mult mai variate și de o mai bună calitate
- Autorulota a fost închiriată de la Louis Camper și a costat 120 euro/zi în sezon. Nu am avut nici un fel de problemă cu ea, iar cei de la Louis Camper au fost foarte receptivi și de mare ajutor, inclusiv când am avut un mic incident (o dubiță a trecut prea aproape de noi în mers și ne-a lovit și spart becul de semnalizare al oglinzii din stânga).
- În sezon zona Alpilor este destul de aglomerată, deci sunt necesare rezervări la campinguri dacă nu vă tentează off-campingul. Noi am avut noroc să găsim locuri disponibile, dar fiind puține nu am putut să ne alegem amplasarea în camping.
- Ca să descoperim tot ce au de oferit Alpii Italiei, aș zice că e nevoie de un minim trei săptămâni. Noi am avut la dispoziție șapte zile întregi și abia am gustat din tot ce are de oferit zona.