Capitala daneză renumită pentru vremea capricioasă și ploioasă ne-a venit în întâmpinare cu soare și un vânt blând ca de toamnă. Copenhaga a urcat rapid în topul orașelor preferate pentru că, în ciuda climei, orașul are un vibe extraordinar, arhitectură impresionantă și se mai bucură și de proximitatea apei, chestie de care a știut să profite din plin. Arhitectural vorbind, n-am mai văzut până acum oraș atât de bine conturat, cu elemente vechi și noi, design clasic și futurist, totul unitar contopindu-se perfect cu elementele naturii. Fiind cu copiii, ne-am propus să ne plimbăm lejer prin locurile cele mai frecventate de turiști și să ne bucurăm de tot ce are orașul să ne ofere.
Din parcarea în care am lăsat autorulota am mers lejer 20 de minute până în Nyhavn. Trotuarele impecabile au dat într-o alee ascunsă de vegetație, apoi peste un pod și un canal plin, plin de cuiburi și păsări, mai departe printr-un cartier mărginaș hipsteresc ce se continua cu câteva canale liniștite unde veliere și bărcuțe și ambarcațiuni cu motor își făceau siesta. Am trecut de spațiul ferm Living (de unde nu am plecat cu mâna goală, cui nu îi place designul scandinav?) și după câteva poduri și pasaje am dat de aglomerația și zumzetul Nyhavn-ului, emblema orașului, canalul cel mai populat și popular al Copenhagei. Ne-au plăcut clădirile colorate, dar și tineretul și turiștii adunați la cafenele, pe trotuar sau în diverse ambarcațiuni amenajate pentru servirea mesei. Ne-am continuat plimbarea către port și statuia Micii Sirene, admirând pe malul opus al apei clădirea operei din Copenhaga, parcă ieșită din unduirile valurilor. Pe stânga muzee, fântâni și clădiri vechi atent conservate, pe dreapta clipocitul apei și câte un vaporaș cu turiști. Mica Sirenă, mică și timidă, răsărind cu greu din marea de turiști adunați să fotografieze o statuie-simbol al poveștii lui Andersen fără nici o legătură cu orașul în sine.
A urmat apoi fortăreața Kastellet și o plimbare absolut încântătoare în interiorul acesteia, cu surprinderea schimbului de gărzi și descoperirea morii de vânt sus de tot pe una dintre brațele fortăreței. Centrul vechi n-a fost nici el mai prejos, clădiri impresionante, Biserica Frederik din Marmură și a sa cupolă impunătoare, King’s New Square și apoi agale înapoi către autorulotă. Am profitat de întâlnirea cu Killer Kebab ca să mănânc cel mai aromat și crocant și bun de tot falafel, cu măr și mentă, o combinație la care nu m-aș fi gândit niciodată.
Ne-au rămas multe de văzut în Copenhaga? Nu multe, FOARTE multe. Vom reveni aici? Categoric. E un oraș în care mi-ar plăcea să locuiesc măcar câteva săptămâni, ca să pot să înglobez mai bine starea de liniște și bine și armonie pe care ți-o dau străzile și oamenii lui.
