Rânca a fost dintotdeauna destinația preferată a iubitorilor de munte din sudul țării, așa că anul acesta, pentru că a nins mult și peisajele de iarnă au fost la ele acasă, stațiunea a devenit un și mai mare centru de interes pentru toți cei dornici de zăpadă. Pentru mine Rânca înseamnă acasă, așa că după ce am testat un pic Valea Prahovei, am hotărât că Rânca e locul potrivit pentru vacanța la ski cu cei mici. Am evitat vacanța școlară și weekendul pe cât posibil, ca să ocolim aglomerația și ne-am bucurat de câteva zile cu pârtiile goale, numai pentru noi și cei mici.
N-am să vin să ridic în slăvi stațiunea care are multe hibe, de la drumurile dezastruoase la lipsa locurilor de parcare și proasta organizare a tuturor celorlalte aspecte administrative. Rânca nu e nici pe departe potrivită pentru schiorii profesioniști pentru că nu excelează la capitolul pârtii, este însă incredibil de frumoasă iarna, iar pe mine personal mă leagă de acest loc multe amintiri, așa că e o bucurie să urc de fiecare dată Drumul sinuos al Regelui până sus la releul de pe Vârful Cerbul și apoi să-l cobor către Rânca străjuită veșnic de semețul vârf Păpușa.
În cele patru zile petrecute acolo am testat toate cele șase pârtii din Rânca, patru deservite de teleschi, două de telescaun (cele de lângă Păpușa). Evident, ne-au plăcut mai mult cele de la Păpușa, sunt mai lungi și mai abrupte, le-am lăsat însă pe final ca să fim siguri că mezina familiei poate să facă față și acolo. Pentru ea am avut instructor în primele două zile, un monitor pe care îl recomand cu drag celor interesați pentru ce a reușit să o învețe pe cea mică în doar patru ore. Școlile de schi de la Rânca în general, indiferent de monitor, pun foarte mult accent pe mobilizarea rapidă a copiilor, pe lecții interactive care să mențină interesul copiilor pentru schi și să îi deprindă rapid cu tehnicile corecte de a schia. Iar apoi, sfaturile merg către practica alături de familie. Am discutat mult cu instructorul Oliviei și ne povestea că, din punctul lui de vedere, la cei mici nu se justifică ore în șir de lecții de schi, ei prind destul de repede, nu au nici frica adulților și sunt și capabili să deprindă mult mai ușor skill-uri de orice fel, așa că mai importantă decât orice e implicarea ulterioară a părintelui și felul în care cel mic e încurajat apoi să exerseze ce a învățat la cursuri. Asta am făcut și noi, după cele două ore cu monitorul în a doua zi, Olivia a urcat singură și cu mine pe teleschi, a mers fără nici o problemă pe toate pârtiile din centrul stațiunii, iar în a patra zi a coborât fără probleme și pe pârtia mai abruptă de la Păpușa.
Costurile pentru o lecție de schi sunt 100 Ron/oră, echipamentul complet e 40 Ron/zi, iar accesul la teleschi și telescaun se face pe bază de cartele cu puncte, cu cât iei mai multe puncte, cu atât e mai avantajos prețul. Noi am folosit parcarea hotelului Onix (30 Ron/zi) și pe cea de lângă telescaun, gratis, dar extrem de mică și ineficient amplasată. Lângă pârtiile din centrul stațiunii se mănâncă foarte bine atât la Hotel Onix, cât și la apres-ski-ul de unde se achiziționează cartelele. Lângă telescaun însă nu e nimic amenajat în acest sens deocamdată, doar un bar de unde poți lua o băutură caldă, iar întoarcerea în stațiune pentru masa de prânz e destul de dificilă din cauza aglomerației și a lipsei infrastructurii. Așadar, fie ne înarmăm cu sandwich-uri, fie cu muuuultă răbdare.
Şi weekendul acesta se anunță potrivit pentru încă o tură de schi la Rânca, aşa că noi ne facem bagajele şi ne luăm ultima porție de ząpadă de anul acesta.
