Hunedoara, Deva, Alba Iulia – castele și cetăți de poveste

Transilvania e de poveste, nu încape discuție, sunt atâtea locuri frumoase încărcate de istorie și pline de farmec că e greu să decizi pe care să îl vezi mai întâi și în care să petreci mai mult timp. Pentru că aveam la dispoziție timp puțin și am vrut să ne bucurăm pe cât posibil de vacanță și relaxare, ne-am propus să ajungem la Castelul Corvinilor, Cetatea Devei și Cetatea Alba Iulia și să descoperim de-a lungul a două zile zonele astea minunate în care nu am ajuns împreună până acum.

Pentru că Hunedoara nu ne oferea prea multe variante de cazare și în nici un caz unele care să ne permită să evităm aglomerația atît de nedorită în perioada asta de pandemie, am ales să ne cazăm la Deva, la Hanul lui Moș Opincă, un colțișor de rai așezat sus pe dealurile din jurul orașului, cu vedere incredibilă către Deva și cetate. E o cazare pe care o recomand tuturor celor care se gândesc să meargă în zonă, cu mențiunea că pentru familiile cu copii are fi util apartamentul pe care îl au separat în curte, și nu camerele duble care se află la etaj, la capătul unor scări abrupte și deloc child-friendly. Altfel, ne-a plăcut camera spațioasă, micul dejun bogat și mai ales priveliștea, verdeața și liniștea de acolo.

Odată cazați, am pornit către Castelul Corvinililor la care am ajuns destul de repede din Deva (20 de minute cu mașina) și pe care l-am explorat la maxim, nu ne-a scăpat nici o scară interioară, turn, sală, expoziție. Istoria locului e una plină de legende, de la cele ale familiei Corvinilor care a locuit castelul multă vreme, până la cele legate de prizonierii lui Ioan de Hunedoara și fântânile săpate de aceștia în speranța eliberării lor. Nu lipsesc camerele de tortură, temnițele și expozițiile de arme și obiecte vestimentare și decorative vechi.

Prețul pentru un adult este de 31 Ron și orice alte informații legate de vizitarea castelului pe timp de pandemie pot fi găsite aici http://www.castelulcorvinilor.ro/.

Abia obișnuiți cu urcatul scărilor și turnurilor, am pornit către Cetatea Devei, pentru încă o rundă de trepte și urcușuri. La cetate se poate ajunge pe o potecă ce înconjoară dealul în vârful căruia se află cetatea și care pornește de jos din parc și trece prin pădure, lucru care ușurează urcușul atunci când sunt 30 grade plus afară. De sus de tot nu contenești să admiri dealurile verzi, pădurile din jurul orașului și casele cu acoperișuri roșiatice, toate scăldate de lumina caldă a unui apus de vară. Intrarea în cetate e gratis și e permisă până la ora 9 seara, deși când am coborât noi (9:15) mai erau încă destul de multe persoane care abia atunci urcau. Iar dacă vrei să mănânci ceva bun după atâta urcat, Restaurantul Perla aflat chiar la poalele dealului e alegerea potrivită.

Alba Iulia a fost o surpriză extrem de plăcută. Dacă la Deva și Hunedoara mai ajunsesem, Alba Iulia îmi era complet necunoscută și recunosc că mi-a plăcut orașul de prima oară: curat, organizat, oameni calzi și binevoitori și o atmosferă de oraș liniștit pretutindeni. Pentru că nu am vrut să ne batem capul prea tare cu mașina în oraș, am ales o cazare cu parcare extrem de aproape de cetate, Hotel Hermes, care ne-a dus un pic înapoi în timp, în cel mai bun sens al cuvântului (hotelul e vechi, dar restaurat impecabil, păstrând aerul cochet al hotelurilor de altă dată).

De la hotel am ajuns în 15 minute la cetate și am petrecut acolo cîteva ore bune, explorând fiecare colțișor al cetății, grădinile, curtea mare, părculețele amenajate de jur împrejurul cetății. E categoric unul dintre acele locuri din care nu ai mai pleca și pe care l-ai putea vizita de nenumărate ori fără să te plictisești. Noi ne-am îndurat să plecăm spre hotel abia după apusul soarelui, nu înainte să testăm plăcinta din aluat dospit și varză proaspătă călită pe care o au în meniu cei de la Gothic, restaurant aflat pe Șanțurile Cetății Traseul Sudic.

Ne-am bucurat nespus să descoperim această bucățică de țară unde vom reveni cu siguranță pentru o ședere mai lungă, pentru că în traseul nostru am văzut o mulțime de alte locuri pe care le-am ratat din lipsă de timp și pe care suntem curioși să le explorăm.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *