”-Mami, vrem să ne duci să vedem tooooot Bucureștiul! Tot, tot, tot. ” Ei, asta n-aveam cum să reușim într-un singur weekend, dar mi-au dat o idee de petrecere a unei dimineți de duminică mai mult decât plăcută. Și cum mi-am dat seama că nu i-am dus niciodată pe copii în zona cea mai dragă mie și unde mi-am petrecut anii de studenție și nu numai, am pornit cu ei la o scurtă plimbare pe Calea Victoriei, până jos la Ateneul Român, apoi stânga către Cărturești Verona, cu popas de degustat bunătăți la Journey Pub.

Am avut parte de o zi însorită, dar răcoroasă, așa că am avut timp și dispoziție să admirăm clădirile vechi, cele refăcute, dar și cele lăsate în paragină, să povestim despre fiecare în parte (cât am știut să le zic sau cât am citit pe plăcuțele unora), să ne bucurăm de desenele grafitti descoperite din loc în loc și de atmosfera de sărbătoare și leneveală de la micile terase ieșite în cale

Vizita la Cărturești a fost și ea pe placul nostru, eu mi-am amintit cu drag cum puneam bănuț cu bănuț deoparte ca să îmi pot cumpăra câte o carte (scumpă la Cărturești, iar atunci nu exista elefant.ro), iar ei au descoperit cu bucurie mansarda librăriei unde au găsit nu doar jocuri și cărți, ci și cățeluși și alți copii dornici de răsfoit cărți și de răspândit veselie. Și-au scos și ei banii de la pușculiță, că doar nu era să plecăm fără o achiziție și ne-am îndreptat înfometați către Journey Pub, pe Enescu, foarte aproape de Cărturești Verona, cu gândul la o paella cu fructe de mare și o limonadă rece.

Și ce terasă frumoasă am găsit acolo, plină de verdeață, cu ilustrații pe pereți din toată lumea și tot soiul de decorațiuni cu gust care să te îmbie la visat vacanțe și plimbări. Servirea a fost ireproșabilă, domnul care ne-a servit i-a auzit pe copii plângându-se de foameeee și a apărut repede cu două carafe de limonadă, una comandată și una din partea casei, și o farfurioară plină cu prăjiturele în formă de inimioare. Asta ne-a ținut ocupați până la sosirea burgerilor și a paellei, absolut savuroasă și servită în tigaie de fontă, la fel cum o mâncam acum câțiva ani în Barcelona. Iar domnul care ne servea l-a rugat pe bucătar să lase puțin la răcit paella înainte de a o aduce, pentru că venea direct de la cuptor în vasul de ceramică fierbinte și s-a temut să nu se ardă cei mici, încă o dovadă de atenție pentru clienții care le trec pragul.

Am basculat ce am basculat (cum zic copiii noștri când mănâncă așa cu multă poftă) și apoi ne-am încheiat periplul prin centrul Bucureștiului cu promisiunea că vom continua seria explorărilor în București în toate weekendurile în care simțim nevoia de repaus și suntem prea obosiți să mai ieșim în afara orașului.

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *