Gili Trawangan – sau ce să faci într-un colț de rai indonezian

Am avut la dispoziție doar 9 zile să ne bucurăm de vacanța noastră în Indonezia și ne-a fost tare greu să ne împărțim zilele în așa fel încât să gustăm din toate frumusețile insulei Bali și ale împrejurimilor sale. La sfatul unei colege de muncă, ne-am rezervat două zile și pentru insulele Gili, aflate la o oră de mers cu speed-boat-ul, trei insule de un farmec aparte care ar merita separat cel puțin un sejur.

Noi am avut la dispoziție doar două zile și am ales insula Gili Trawangan, cea mai însuflețită și mai exotică din cele trei. Drumul până acolo a fost și el de-a dreptul ”exotic”. După ce ne-am negociat prețul călătoriei undeva în centrul Ubud-ului, la o gheretă improvizată de unde îți puteai cumpăra tot soiul de excursii pe insulă, ne-am trezit urcați într-un minivan, alături de alți câțiva turiști majoritatea europeni și duși în mare viteză și fără a respecta niciun fel de semn de circulație în portul de unde trebuia să ne îmbarcăm în speed boat. Aici alți câțiva indivizi la fel de ignoranți vis-a-vis de regulile de siguranță ( fumau liniștiți deasupra rezervoarelor care duhneau a motorină de la un kilometru) ne-au ajutat să ne urcăm bagajele în vapor și să ne ocupăm locurile destul de înghesuite în ceea ce părea a fi mai degrabă un autobuz plutitor decât un vapor. Ce să mai, după o oră de sărit peste valuri și legănat crâncen în stânga și în dreapta din cauza mării destul de agitate, am ajuns în Gili, unde am avut senzația că ne-am teleportat la mii de kilometri de tot ce înseamnă civilizație, omenire, pământ cunoscut sub orice formă ar fi el.

În Gili Trawangan nu există transport de niciun fel, doar căruțe pentru cei care au cazările mai departe de portul improvizat sau biciclete pentru cei care vor să exploreze întreaga insulă. Noi am optat pentru cazare la Trawangan Dive Center, un resort cu hotel, restaurant și centru de instructaj pentru scufundări și tot felul de activități acvatice, la nici 5 minute de mers pe jos de locul în care am fost debarcați. Camera a fost spațioasă, cu o curte privată mică la intrare, iar micul dejun era servit pe malul mării, la umbra răcoroasă a copacilor și în vecinătatea centrului de scufundări și a plajei hotelului. Prețul a fost mai mult decât ok (undeva la 40-50 de dolari în 2016) și ne-a plăcut enorm faptul că eram în ”centrul” activităților de zi și de noapte, cu acces ușor la farmacie, supermarket, piața de noapte, plajă, baruri și restaurante, centrul de închirieri biciclete.



Și cum nu ne propuseserăm decât leneveală pentru cele două zile, am sărit direct în costumele de baie și ne-am întins ca șopârlele la soare, în aerul torid de început de octombrie la tropice, în miros de sare și în cântec de valuri care striveau coralii de mal. Apa…nici nu am cuvinte să o descriu: turcoaz, aproape fierbinte, cu mii de pești și broaște țestoase înotând nestingherite la picioarele noastre.



Spre seară ne-am închiriat biciclete și am făcut înconjurul insulei ( e nevoie de doar 45 de minute pentru asta) cu opriri pentru snorkeling în zonele în care înotau uriașele broaște țestoase și pentru fotografii la apus.



Înfometați după atâta înot și pedalat, ne-am încheiat fiecare din cele două zile la tarabele din piața de noapte, unde localnicii se întreceau în pregătirea orezului, peștelui și fructelor de mare, a sucurilor proaspăt stoarse din fructe exotice, a tăițeilor aromați și bine condimentați cu mirodenii care să-ți înnebunească papilele gustative. Au fost prea puține cele două zile acolo, locul e genul acela de paradis din care nu mai vrei să pleci nicicând, unde viața are alt ritm, mai lent, mai fermecător, mai ”out of this world”.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *