Noua Zeelandă – Peninsula Coromandel & Hobbiton

Iată-ne ajunși pe insula de nord a Noii Zeelande, fără cazare sau un plan bine stabilit pentru cele 4 zile pe care urma să le petrecem aici. Singurul lucru sigur era vizita la Hobbiton, pentru care aveam bilete luate și rezervare făcută, așa că ne-am orientat în funcție de asta și după ce am luat mașina de la punctul Ezi din aeroport, am pornit către Coromandel, cu ale sale plaje fine scăldate de apa rece și limpede a Pacificului.

Prima oprire a fost Hot Water Beach, un loc absolut fascinant, căci unde mai găsești ochiuri de apă fierbinte direct pe plajă aproape de valurile spumoase și repezi ale oceanului? Totul se datorează activității termale din zonă, izvoarelor fierbinți pornind din adâncurile pământului la temperaturi de 40 până la 60 de grade Celsius, așa că după o baie rece în ocean poți trece direct la apele fierbinți subterane, atâta timp cât ai mare grijă să  testezi temperatura apei înainte, altfel poți avea surprize deloc plăcute.

 

 

 

 

 

După Hot Water Beach a urmat bine cunoscuta Cathedral Cove, una dintre cele mai populare și vizitate plaje din zonă, datorită “cupolei” săpate în stâncă de apa oceanului și care leagă două plaje incredibil de frumoase. Apa e ca peste tot puțin adâncă și, deși erau abia primele zile de primăvara, era perfectă pentru o zi aproape caniculară. Ce trebuie menționat e că drumul până la Cathedral Cove e un adevărat traseu de vreo 45 de minute din punctul în care te lasă autobuzul ce face zilnic curse către locație. Dacă alegi să mergi cu mașina până acolo, vei afla că nu există locuri de parcare și că singurele variante sunt fie autobuzul care te preia de la parcarea gratuită aflată la vreo 2 km de Cathedral Cove, fie cei 2-3 localnici care și-au transformat curțile în parcări și care te taxează cu vreo 10 dolari/ mașină. Se mai poate ajunge bineînțeles și cu barca, dar pe noi nu ne-a tentat deloc varianta asta pentru că am fi depins de programul curselor și am fi ratat și drumeția până acolo. Și apropo de asta, din același punct din care se pleacă înspre Cathedral Cove se pot alege încă vreo alte două trasee către alte plaje din apropiere, dar probabil nu la fel de spectaculoase precum Cathedral Cove.

 

 

 

 

 

 

După leneveală la soare pe cele două plaje și un repaus bine meritat, ne-am îndreptat către cazare, găsită tot prin Airbnb și tot în ultimul moment, doar ca să descoperim că locuința celor două gazde (un cuplu la vreo 50 de ani) se află pe vârful unei coline, cu o terasă imensă ce dădea spre ocean și spre sutele de artificii lansate de locuitorii din Thames pentru sărbătorirea Nopții Guy Fawkes, la care neo-zeelandezii țin nespus și pentru care se pregătesc temeinic. Ce mod mai bun să îți închei prima zi pe insula de nord a frumoasei bijuterii de la capătul lumii?

A doua zi ne-am îndreptat către Matamata, punctul de plecare spre Hobbiton, tărâmul poveștilor fantastice ale lui Tolkien. Am rezervat turul cu vreo 5 zile înainte, de teamă că nu vom mai prinde locuri, de pe site-ul oficial Hobbiton Movie Set Tours și am plătit undeva la 160 NZD pentru amândoi. Locuri erau însă suficiente, ba chiar am intrat cu jumătate de oră mai devreme tocmai pentru că nu se completaseră locurile în autocar, așa că puteam lejer să așteptăm ofertele de pe BookMe. Nu știu însă cum stau lucrurile în sezon, înțeleg că e o destinație populară și se poate aglomera destul de tare, așadar trebuie ceva mai multă precauție.

 

 

 

 

Hobbiton-ul e locul unde acum câțiva ani buni s-au filmat Stăpânul Inelelor și Hobitul și e un spațiu cu adevărat magic pentru iubitorii lumii fantastice create de Tolkien în cărțile sale și, mai apoi, de regizorul Peter Jackson. Cu toate acestea, aproape 40% din cei care vizitează locul anual nu am văzut și nici nu au citit cărțile lui Tolkien. Nu a fost și cazul nostru, eu sunt mare fan tot ce înseamnă Stăpânul Inelelor și m-am bucurat cu adevărat să mă aflu acolo, în mijlocul ținutului hobiților, atât de bine îngijit și creat cu atâta măiestrie, că îți vine să te strecori în una din căsuțe și să nu mai pleci niciodată.

 

 

 

 

Păcat însă că nu ai unde: căsuțețe hobiților sunt numai fațade, adică nu poți intra în ele, pentru că nu se află nimic acolo înafară de ceva decor care să lase impresia că ele sunt locuite. Filmările din interiorul caselor a avut loc pe platourile de filmare de la Wellington și nicidecum aici. Dar nici nu mai contează, lacul e acolo, la fel și Bag End, locuința lui Frodo și Bilbo Baggings, casa lui Sam, câmpia unde Gandalf sărbătorește cu artificii alături de hobiți.  Platoul se poate vizita doar cu ghid și asta nu înseamnă decât că vizita e presărată cu tot felul de informații care de care mai interesante despre cum a fost filmat totul, cum au așezat lucrurile în perspectivă pentru a reflecta dimensiunile mici ale hobiților, cum au redat veridicitatea tuturor detaliilor ne-naturale din locație pentru a le integra cît mai bine în decor.

La final, se lasă cu o halbă rece de bere făcută acolo după o rețetă proprie, pe care nu o mai găsești în altă parte și ceva timp pentru a te bucura de lac, Dragon’s Inn și  soarele blând de primăvară.