Cărți de luat în vacanță

Nici nu a început bine anul, că am organizat și planificat toate zilele de concediu și cele libere de la stat, în așa fel încât anul ăsta să ne plimbăm și mai mult, și mai frumos și mai cu folos. Iar pentru mine, cititor înrăit, vacanțele sunt și prilej de delectat cu o carte în mână, așa că las mai jos câteva recomandări de cărți numai bune de luat în vacanță, pe care eu le-am dat gata pe avion/plajă în timpul celor 10 zile petrecute în Brazilia.

Și nu, nu sunt adepta cărților ușurele și de citit între două pahare de caipirinha, ci mai degrabă a celor mai greu de digerat, care storc o lacrimă și rămân cu tine vreme bună. Deci mi-am încărcat bagajul cu ”Privind înăuntru” a Petronelei Rotar, ”Iubire amară” a Elenei Ferrante, ”Zuleiha deschide ochii” a lui Guzel Yakhina și ”Copilul invizibil” a lui Gaspar Gyorgy.

”Privind înăuntru” o e carte autobiografică, o mărturie vie a trăirilor și simțirilor scriitoarei, în stilu-i carateristic și inconfundabil, care te aduce alături de ea în copilăria, adolescența, tinerețea și maturitatea ei. Îmi place mult cum povestește, narațiunile ei au un flux natural, nu se simte deloc travaliul scrierii, pare că totul curge lin și frumos, ca pensula pe pânză, așezând laolaltă locurile, oamenii, sentimentele, durerile care o fac astăzi Petronela. Unde mai pui că totul merge drept la inimă și scoate de acolo propriile dureri și emoții, mai ceva ca o ședință de terapie. E de pus în bagaj în vacanțele lungi și liniștite, când nu doar călătorești, ci iei pauză de la haosul zilnic, ca să-ți regăsești calmul și liniștea, ca să te regăsești.

”Iubire amară” a fost o carte dureroasă de-a dreptul, am simțit-o ca pe o piatră pe inimă, prea multă frământare și zbatere într-o singură făptură, Delia, cea care simte lipsa iubirii materne necondiționate și pornește, după moartea suspectă a mamei, să o descopere pe femeia care i-a dat viață, dar a lăsat-o cumva împovărată și incompletă. Toată povestea e încărcată de zbucium și durere, o vedem pe Delia mereu alergând, căutând indicii, ținându-ne în suspans, descoperind, suferind.  E acceași Elena Ferrante din tetralogia napoletană, aceleași rânduri care vrăjesc și își pun amprenta asupra simțămintelor cititorului.

Dacă inițial am crezut ca tetralogia mai sus menționată va fi lectura anului pentru mine, după ce am încheiat ultimul fragment din ”Zuleiha deschide ochii” mi-am dat seama că nu e deloc așa, ca povestea tătăroaicei cu ochi verzi din cartea lui Guzel Yakhina e mult peste orice lectură din ultimii ani. N-am reușit să mă apuc de nicio altă carte câteva zile după, am redeschis-o, recitit pasaje, am visat-o și gândit-o multe zile la rând. Inspirată de povestea bunicii ei, Guzel a creat un personaj feminin absolut fabulos: Zuleiha pierde 4 copii la vârste fragede, e chinuită de soacra ei și abuzată de soț și ajunge, împreună cu mulți alți tătări din satul ei, într-un lagăr de muncă din Siberia, unde dă naștere celui de-al cincilea copil, în condiții incredibil de inumane, și cunoaște frumusețea vieții abia atunci când se îndrăgostește tocmai de soldatul care îi ucisese soțul. Și nu doar povestea în sine e excelentă, ci și stilul scriitoarei, care aduce aminte de marile romane ale literaturii rusești.

Ultimul, dar nu și cel din urmă, e Gaspar Gyorgy și al său ”Copil invizibil”, o carte pe care mulți ar adăuga-o la categoria cărților de parenting, deși e mult mai mult. E, de fapt, o pledoarie la a face pace cu copilul interior, pe care îl uităm adesea, deși el strigă cel mai tare ori de cîte ori ne înfuriem sau nu reușim să facem față unei situații conflictuale, fie că e vorba de conflict interior sau exterior. Mi-a plăcut sinceritatea scrierii și mai ales faptul că, spre deosebire de alte cărți din aceeași categorie, cartea lui e mai mult practică decât teoretică, are câteva exerciții utile de prezență conștientă nu doar în viețile copiilor noștri, ci în propriile noastre vieți.

Și cum următoarea vacanță e cu copii și pentru copii (bine, recunosc, și pentru noi!), promit să revin cu o listă de recomandări care le sunt pe plac celor mici când suntem la drum, testate de noi cu succes.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *