Cascadele Iguazu, un colț de rai sud-american

Ne-a venit ideea să vedem și cascadele Iguazu urmărind postările lui Cătălin Stănciulescu de la ‘Backpack your life’, aşa că ne-am apucat de re-organizat călătoria în Brazilia şi am pus două zile deoparte pentru o plimbare mai lungă către sud-vestul țării.

Până în Foz do Iguazu am luat un zbor intern cu Gol și am ajuns la destinație dimineața la ora 10. Nu ne-am putut hotărî până în ultimul moment dacă să ne luăm cazare pe partea cu Brazilia sau Argentina, știam că peisajul și parcul național din care fac parte cascadele sunt mai spectaculoase pe partea argentiniană, dar zborul la întoarcere e tot din Brazilia, așa că am luat greu hotărârea asta. În cele din urmă, ajunși în aeroportul din Foz do Iguazu, am zis ‘Argentina’, am intrat repede pe booking.com și ne-am rezervat o noapte de cazare la Hotel Guamini Mision.

După asta a urmat negocierea taxi-ului. Teoretic, există un autobuz care te duce regulat peste graniță, dar odată ajunși în aeroport n-am reușit să găsim nicio informație legată de acesta, așa că ne-am instalat afară, la ieșirea din aeroport, am așteptat să plece primele taxiuri și mini-busuri, iar când am rămas ultimii sosiți, ne-am îndreptat spre cele câteva taxi-uri rămase, unde am dat de Edson, un tip înalt, care vorbea ceva engleză și ceva spaniolă și cu care am negociat prețul de 100 de reali pentru drumul până la hotel, unde să lăsăm bagajele, şi apoi parcul național.

Edson a mers cu noi la ghișeul de la graniță, de unde ne-am luat ștampila de intrare în Argentina, ne-a așteptat cuminte la hotel cât am lăsat bagajele şi, mai ales, a acceptat plata în euro, chestie cu care eu mă stresasem maxim înainte, pentru că nu mai aveam decât 75 de reali cash, iar bancomatele erau în oraș și n-am fi vrut să mai pierdem vremea și pe acolo.

Odată ajunși în parc, am plătit cei 700 de pesos biletul și ne-am așezat cuminți să așteptăm trenulețul care ne ducea către cascade și traseele din parc.

Trebuie știut că trenulețul are două opriri, prima e mai jos și permite accesul la cascadele mai mici, unde se ajunge pe poteci și poduri, trasee bine marcate prin pădure, iar a doua merge până sus, la cascada cea mare, Gâtul Diavolului, de unde se poate iarăși pleca spre alte zone de interes pe cărări mai puțin amenajate și practicate.

Noi am ales să urcăm la cea mai mare întâi și, de unde oprește trenulețul, am făcut traseul de aproape 2 km de pod care te duce până în buza cascadei. Priveliștea acolo te lasă fără cuvinte, căderea și volumul de apă sunt impresionante, rămâi efectiv cu gura căscată și îți auzi foarte clar și tare bătăile inimii. Avem ceva călătorii la activ și sunt convinsă că vor mai fi locuri care să mă impresioneze peste măsură, dar din tot ce am văzut până acum, asta a fost priveliștea care m-a emoționat cu adevărat și m-a făcut să mă simt norocoasă de-a binelea că am ajuns acolo. Cuvintele sunt de prisos, oricum, trebuie mers acolo și văzut ca să puteți cuprinde cu mintea și inima toate simțirile care te copleșesc.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După poze și privit îndelung toată minunăția care se întindea în fața noastră, am luat din nou trenulețul și ne-am întors la prima oprire. De aici, există nu doar posibilitatea plimbărilor pe traseele bine definite, dar și o grămadă de alte ‘entertainments’, ca să le zic așa. Am ales și noi o plimbare cu barca pe cursul râului în sus și un ‘duș’ la una din cascadele gemene, pentru că barca ajunge până aproape de cascade și te alegi cu o baie în toată regula. Foarte tare este și plimbarea până la șalupe, pentru că turiștii sunt îmbarcați într-un soi de camion mai mic și plimbați prin junglă, însoțiți de un ghid care povestește multe despre fauna și flora din parcul național Iguazu, al treilea ca mărime și importanță din Argentina. Costul excursiei a fost undeva la 50 de euro de persoană (parcă 2000 de pesos argentinieni).

Ne-am uscat, ne-am schimbat și am plecat să parcurgem traseele rămase, oprindu-ne din când în când să facem poze, să admirăm maimuțicile, coati, păsările și șopârlele care ne ieșeau în cale, dar și măreția cascadelor.

Ne-am întors seara la hotel pe la 18:00, iar masa luată la restaurantul hotelului ne-a dovedit încă o dată că am făcut așa, pe ultima sută de metri, o foarte bună alegere când ne-am rezervat camera aici: servire impecabilă, mâncare și vin excelente, iar prețuri absolut rezonabile. Unde mai pui că hotelul are piscina cu vedere spre Iguazu si grădini bogate în vegetație, care amintesc de haciendele din telenovelele spaniole.

Ne-am petrecut a doua zi plimbându-ne prin micul orășel argentinian Puerto Iguazu unde totul, de la case la pământul pe care mergi, are o culoare roşiatică aprinsă de lut proaspăt scos din cuptor. De la hotel la Las tres fronteras, locul de unde se văd cele trei granițe, ale Braziliei, Argentinei și Paraguay-ului, unite de Iguazu (sau Parana, cum se numește el pe teritoriul Paraguayului) am făcut 30 de minute, în care am avut timp să admirăm locurile, casele, străduțele unui orășel absolut încântător, unde viața are alt ritm, oamenii îți zâmbesc pe stradă, ‘Buenos dias, señora’ – ‘Buenos dias, podemos pagar con la tarjeta?’, limba e mai dulce și mai prietenoasă, totul e mai lent și îmbie turistul la visare și relaxare.

 

 

 

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *