Văzut de sus, Rio e un mozaic de plaje, munți stâncoși, lagune și parcuri naturale imense, toate vibrând în ritm de samba și freamăt de ocean. De la nord la sud și de la est la vest orașul pulsează, oamenii joacă fotbal pe stradă și pe plajă, se râde și se dansează, atmosfera e de vacanță peste tot, iar veselia și buna dispoziție sunt molipsitoare.
Dincolo de cartea asta poștală care vinde Rio bine de tot, plasându-l în rândul celor mai vizitate orașe, cu aproape 3 milioane de vizitatori anual, există cîteva aspecte de care e bine să ținem cont și pe care am să le trec sub umbrela informațiilor utile pe care e bine să le deții înainte să vizitezi Rio.
Populația orașului se împarte în cariocas (cei de origine portugheză) și locuitorii de origine indigenă. Aceștia din urmă sunt și cei mai săraci, pe ei o să îi vedeți dormind pe stradă sau furând, făcând negoț pe plajă sau trafic de droguri în zonele mai aglomerate și turistice. Din cauză infracționalității din zonă, o să vedeți poliție cam peste tot, și nu oricum, ci mereu cu mâna pe armă. Am asistat la un jaf în plină zi, o tânără care se pregătea să plătească ceva la un chioșc a rămas fără portofel în câteva secunde, a strigat după ajutor, moment în care toată lumea din jur, inclusiv cei care se aflau la masă în același local ca și noi, a pornit în prinderea hoțului. Chelnerița ne-a explicat că l-au prins, venise și poliția acolo, dar pe mine asta nu m-a liniștit prea tare, ci m-a făcut să fiu și mai precaută. Recomandarea mea ar fi deci ca banii să fie cât mai puțini cash și ținuți fie în buzunare, fie într-o geantă tip rucsac sau ținută aproape de corp. Noi am avut bani cash cât să ne ajungă în ziua respectivă, în rest am plătit cu cardul, pe care îl poți bloca oricând. În plus, nu am scos telefoanele decât pentru poze, nu am mers cu ele la ureche și am evitat, în general, să le afișăm pe stradă (ce-i drept, nu avem nici cine știe ce telefoane, am avut o grijă în minus).
Apropo de plata cu cardul, am avut la noi Revolut, ING și un Amex de la muncă. Nu am reușit să efectuăm nicio plată cu cardurile Revolut și ING la POS-urile roșii de la Getnet. Au mers cele Cielo, dar nu și Getnet unde am fost nevoită să achit cu Amex, din lipsă de alte variante. De asemenea, mare grijă la extragerile de la bancomate, multe din ele percep comisioane. La Santander, de exemplu, pentru suma de 50 de reali, percepeau comision de 20 de reali. Am extras de la Caixa și de la Bradesco fără probleme. Pentru schimb valutar, folosiți numai exchange-urile autorizate, unde cursul euro-real e foarte bun.
Și pentru că Revolut e tot mai popular, trebuie menționat că la toate plățile a fost văzut ca fiind card de credit, nu de debit. Menționez asta pentru că ești mereu întrebat la plata cu cardul ce fel de card este, iar foarte multe carduri internaționale sunt văzute ca fiind de credit. Mai mult de atât, la plata călătoriilor cu Uber, suma călătoriei era blocată pe card din momentul în care confirmam mașina. Dacă ulterior anulam noi sau șoferul, suma rămânea blocată și ni se vira în cont după 3 zile. La fel am pățit și cu o extragere de la ATM, ATM-ul s-a blocat la numărarea banilor și nu am văzut niciun bănuț. Suma însă a rămas blocată și nu am putut să o refolosesc decât după 3 zile. Deci mare grijă cu Revolut, deși e minunat la curs, e încă la început și are hibele lui.
Pentru că în Rio vorbitorii de engleză sau spaniolă sunt excepții, e bine să ai mereu acces la un Google Maps sau Translate, motiv pentru care, primul lucru făcut de cum am ajuns a fost să ne achiziționăm o cartelă cu net. Recomandarea tuturor a fost să mergem în mall, Rio Sul, unde se ajunge ușor din zona Copacabana (maxim 15 minute cu Uber de la orice hotel din zonă). Am luat câte o cartelă cu 2 GB de net, valabili 7 zile, pe care am achitat 70 de reali (cartelă + opțiunea activată). E bine să mergeți în mall și pentru că există vreo 3 variante de furnizori de cartele și date (Tim, Claro și Vivo), fiecare cu ofertele lui. Activarea se face pe loc, sunt necesare datele din pașaport și, evident, realii (nu am văzut să se poată achita cu cardul și, oricum, majoritatea foloseau POS de la Getnet).
Odată ce ai acces la date, totul devine mult mai ușor. Te poți înțelege cu șoferii de la Uber și cu chelnerii sau te poți aventura pe jos, în oraș, fără teama de a te rătăci. Noi am mers mult pe jos și recomand asta tuturor celor care vor să descopere Rio cu adevărat, e minunat se te plimbi pe străzi, să observi clădirile, oamenii, copiii jucându-se. Nu mai zic de plaje, am luat la pas Ipanema și Copacabana de la un capăt la altul, am prins apusuri minunate și ne-am delectat cu târgurile ad-hoc de pe plajă și cu gheretele unde se vindea caipirinha sau acai. Și da, plaja e cel mai bun loc de cumpărat suveniruri, noi am întâlnit o doamnă foarte drăguță care vindea niște mini- tablouri extrem de reușite, departe de celelalte kitsch-uri văzute în general la negustori, operele ei și ale unor prieteni, de la care am și cumpărat ceva după ce ne-a povestit despre favela în care locuia și despre traiul ei de zi cu zi.
Revenind la aspectele practice ale călătoriei, nu vreau să le omit pe cele legate de mâncare. Așa cum am zis, am testat atât locurile mai fancy, să zicem, cât și pe cele cu bucătărie locală din zona în care am stat (Copacabana). Pe Sugarloaf de exemplu am mâncat un burger delicios cu brânză de capră, rucola și carne de vită medium-rare (nu aș fi zis că o să încerc vreodată vită pregătită mai mult în sânge, dar am făcut-o și mi-a plăcut), soțul a luat și el o friptură de vită, plus băuturile – cost total 200 Ron (unde intră și priveliștea, care e, ca în reclamele MasterCard, de neprețuit).
În restaurantele locale, unde de altfel mâncau mai mult localnici decât turiști, găseai meniuri cu carne de pui, porc sau pește pregătite la tigaie și însoțite de orez cu fasole și cartofi la 20-25 de reali meniul, sau aceleași variante cu carnea la grătar, la 35-50 reali meniul. Am mâncat de vreo două ori și într-un soi de restaurant de tip bufet, unde îți încărcai farfuria cu orice doreai și plăteai la suta de grame, dar nu mai mult de 34 de reali, iar acolo aveai și supe, salate, mâncare gătită tradițional, deserturi etc. Acestea sunt însă locuri pe care le descoperi doar hoinărind pe străzi, pentru că în zonele centrale și turistice, prețurile sunt ca pentru turiști, destul de piperate uneori (am avut surpriza să dam 45 de reali pe o bere ”crafted” ).
Ca mijloc de transport, am ales Uber în mare parte a timpului, accesibil de oriunde, chiar de la Pedra do Pontal, mult în sudul orașului, dar am mers și cu mijloacele de transport în comun, care sunt foarte sigure și unde nu am avut parte de experiențe neplăcute. În autobuze, de exemplu, biletul se plătește la șofer și nu poți intra în autobuz decât după plata biletului, pentru că există mini-turnicheți amplasați chiar în zona de unde încep scaunele și nu ai cum sa înaintezi dacă nu îți dă șoferul acces sau dacă nu ai card de transport plătit anterior.
Dacă am omis ceva, am să revin cu siguranță în articolul următor, unde voi înșira obiectivele și zonele în care am ajuns cât am stat în Rio, dar și modalități de a ajunge acolo și alte informații care țin de vizită în sine.
