Budapesta se numără printre destinațiile accesibile și mereu la îndemână pentru cei dornici de plimbare, mai ales în zilele însorite de toamnă, când orașul e scăldat de lumini calde, culori fermecătoare și atracții pentru toate gusturile și vârstele. Noi am dat o fugă acum câteva weekenduri, am zis să profităm cât mai mult de toamna binevoitoare cu noi, așa că am luat copiii, bunicii și mătușa preferată la pachet și am pornit să ne clătim ochii în frumoasa capitală a vecinilor din vest.

Drumul a fost destul de lung, am făcut din Novaci 8 ore la dus, iar către București vreo 16, cu opriri pentru masă, joacă și cumpărături, așa că am avut la dispoziție doar două zile pe care am încercat să nu le încărcăm prea mult, ca să ne bucurăm nu doar de oraș, ci și de timpul în familie, de hoinărit pe străzi și de kurtos kalacs-ii de la colț de stradă. Pe lângă asta, cei mici au făcut și o indigestie care ne-a dat puțin planurile peste cap, așa că am încetinit și mai mult pasul și ne-am concentrat doar pe câteva obiective la care ne doream musai să ajungem.

În ordine cronologică, ne-am plimbat dinspre Pesta către Buda pe podul cu lanțuri și am admirat luminile orașului sâmbătă seara, am făcut o plimbare pe jos până la piața Eroilor și castelul Vajdahunyad, unde am admirat lacul cu țestoasele sale micuțe și măreția turnurilor vechi din 1896, iar apoi, cu un covrig în mână, am pornit către grădina zoologică, unde ne-am petrecut prima parte a zilei de duminică.

Prețul unui bilet Family e de aproximativ 24 de Euro, iar per adult, undeva la 8. Grădina e mare, un adevărat parc unde răsună țipetele maimuțicilor și gălăgia papagalilor, iar la intrare primești un pliant pe care se află orele la care se hrănesc animăluțele și spectacolul cu dresură de lei de mare.

Am găsit și un acvariu impresionant, cu specii de pești pe care nu le-am mai văzut până acum, deși e a treia oară când vizităm o grădina zoologică de anvergura asta. Atracția principală a fost familia super simpatică de elefanți, care își hrăneau puiul cu cea mai mare atenție și grijă și girafa prietenoasă, care își cobora boticul către vizitatori, salutându-i parcă de dincolo de gardul împrejmuitor.

Spre seară am pornit către Bastionul Pescarilor, de unde se poate admira în voie biserica Matyas și Dunărea curgând încet, în toată splendoarea ei. Ne-am reîntors în centru pentru masa de seară și un binevenit repaus pentru toate cele 7 perechi de picioare obosite.

Luni dimineață ne-am luat tălpășița către Miniversum, un spațiu cu clădiri și obiective în miniatură, reprezentative pentru Ungaria, Germania și Austria. Și acolo am găsit bilet family, tot 24-25 de euro, se ajunge relativ ușor și este accesibil chiar din bulevardul Andrassy.

Timpul însă a fost limitat acolo, pentru că cei mici au început să se simtă rău, așa că am revenit la cazare până spre seară, când s-au simțit suficient de puternici să mai facem o ultimă plimbare pe străduțele cochete de lângă parcul Varosliget.

La cazare am optat pentru un apartament Flat Care, un apartament mare, 70 de metri pătrați, aproape de piața Eroilor, cu două camere spațioase și 5 paturi mari, care ar fi fost perfect pentru ședere dacă nu ar fi fost așezat chiar la stradă și deloc izolat fonic. În rest, nu am avut de ce să ne plângem, stațiile de autobuz erau în apropiere, la fel și câteva din obiectivele care ne-au interesat, am avut bucătărie și spațiu pentru luat micul dejun.

Pe lângă orașul pitoresc și cât se poate de potrivit pentru o mini-vacanță de toamnă, ne-am bucurat tare mult de timpul cu bunicii, de râsete și povești, pentru că, nu-i așa, astea sunt momentele pe care le prețuim cu adevărat, fie că suntem sau nu în vacanță.