Mergem în Grecia în fiecare an din 2012 încoace, uneori (cum e și anul acesta) chiar și de două ori. Ne plac plajele lor, amabilitatea și jovialitatea grecilor, serviciile de calitate, mâncarea, insulele încă nedescoperite unde ai mare și munte, soare și taverne răcoroase, sunt o grămadă de lucruri care ne fac, an de an, să ne petrecem cel puțin o săptămână pe tărâmuri elene.
Anul acesta, după câțiva ani la rând în care am ales Thassos ca destinație de vacanță cu copiii, am mers în Skiathos, la sfârșitul lunii iunie. Vremea a fost destul de capricioasă, eram obișnuiți cu temperaturi înalte, dar chiar și așa, am avut suficient de multe motive să ne simțim bine, să ne relaxăm, să dormim, să petrecem timp împreună (chiar dacă re-conectarea asta în patru s-a lăsat și cu plânsete și urlete de nemulțumire din varii motive).
Skiathos e o insulă mult mai mică decât cele văzute până acum și una dintre chestiile care mi-au plăcut cel mai tare a fost că ajungeam în mai puțin de 15 minute la orice plajă am fi vrut să vedem. Mai mult de atât, pentru cei care vin acolo cu avionul, circulă mereu autobuze care duc și aduc turiștii pe cele mai populare plaje, se mișcă rapid și fac orice colț al insulei accesibil oricând și oricui.
Noi am ales să stăm la Helens 11, unde am plătit 400 de euro pentru 8 nopți de cazare într-un apartament de două camere cu baie, chicinetă și un minunat balcon cu vedere către mare, unde ne petreceam diminețile și serile, după ce ne acopeream bine-bine cu spray de țânțari,căci erau mulți și foaaaarte mari. E o variantă ok de cazare pentru familiile cu copii, gazda a fost foarte prietenoasă, chicineta ne-a fost de folos dimineața pentru pregătirea micului dejun, iar peste drum de cazare, la câțiva metri, se găsesc plajă și tavernă, pentru momentele când pur și simplu nu ai chef să te deplasezi prea departe.
Singurele inconveniente au fost scările pe care trebuia să le urcăm zilnic, destul de abrupte și deloc child-friendly, așa că atunci când se face rezervarea, ar fi indicat de menționat că sunt și copii mici și se preferă unul din apartamentele din curte. Ne-a mai displăcut și zgomotul de la dușul vecinilor, care se auzea destul de tare în dormitor, noroc că eram obosiți de fiecare dată și adormeam chiar și așa fără probleme. În rest, copiii s-au distrat admirând luna incredibilă care se oglindea în mare, galbenă și strălucitoare, în fiecare seară, au descoperit cicade și șopârlițe în curtea mică din fața apartamentului, iar noi am apreciat curățenia și atenția la detalii a gazdelor.
Mâncarea, la fel de bună ca peste tot în Grecia, era ceva mai scumpă decât ce am văzut până acum, probabil și pentru că majoritatea turiștilor erau britanici și italieni și asta cred că ”umfla” un pic prețurile la taverne. Am mâncat destul de scump și prost în prima zi la taverna Sklithri, pe care nu o recomand, am dat 13 euro pe un souvlaki de pui, în condițiile în care în rest era până în 10 euro cam peste tot, iar domnul care ne-a servit era tare ursuz și ne-a trântit efectiv pe masă farfuriile sărace în porții. Am plecat înfometați și nemulțumiți. Am descoperit apoi două taverne care ne-au plăcut mult și unde am revenit aproape zilnic: cea a hotelului Golden Beach și taverna Jimmy’s. La Jimmy’s am mâncat cel mai bun pește ever, combinație perfectă între înveliș crocant și carne dulce și zemoasă, cei mici au mâncat de fiecare dată până și ochii și coada, iar garnitura era mereu un delicios mix de legume aromate și orez lipicios și moale. Plecam cu burțile pline și lăsam undeva între 40-50 de euro la masă, cu băuturi incluse. Nu mai zic că era singura tavernă cu loc de joacă pentru cei mici :).
Iar plajele, ah, nici nu mai zic. Nisipul e granulos cam peste tot, a fost numai bun de construit castele, la Vromolimnos am prins valuri mari și ne-am bălăcit pe cinste, chiar dacă apa era un pic cam rece, iar la Koukounaries, care e parte dintr-o rezervație naturală, am admirat lebede, rațe și iepurași care veneau din pădure pe plajă, nestingheriți de mulțimea de turiști care le făcea poze și îi filma. Tot acolo am închiriat și o bicicletă de apă, aveau multe activități pe apă pentru toate gusturile și foarte accesibile ca preț. Dar despre peripeția cu bicicleta o să povestesc într-un alt episod.
Las mai jos câteva informații utile și câteva poze, care vorbesc de la sine:
-dacă se merge cu mașina, pentru a ajunge în Skiathos se ia feribotul din Volos, pentru care am plătit (mașină, doi adulți și doi copii) 130 euro pe direcție;
-în zilele cu mai puțin soare sau chiar ploioase se poate vizita mânăstirea Evangelistria, care e așezată mai sus, în stâncă, un loc de tihnă și liniște, de unde se pot cumpăra multe bunătăți făcute chiar de călugării de acolo;
-tot ca opțiune pentru zilele înnorate, recomand o vizită lângă aeroport, unde plaja accesibilă turiștilor se află la doar câțiva metri de pista de aterizare și se pot vedea și mai ales auzi de foarte, foarte aproape avioanele care decolează și aterizează.
-dacă sunteți înnebuniți, așa ca noi, după iaurtul înghețat, recomand Yum Me, în Skiathos town, unde am fost de nici mai mult, nici mai puțin cinci ori, să testăm toate aromele, în toate combinațiile posibile.