Cred că pentru mai toți părinții care lucrează de acasă zilele astea cea mai mare provocare a acestei pandemii nu a fost izolarea și nici teama de boală în sine, ci faptul că avem copiii cu noi în timp ce trebuie să ne desfășurăm activitatea pentru birou, iar ei nu au altceva de făcut decât să își consume energia debordantă care îi caracterizează. Iar asta duce clar la conflicte de tot felul, așa cum duce orice fel de schimbare de ritm sau program pentru cei mici.

Ce o să povestesc eu aici nu e rețeta perfectă pentru astfel de situații, dimpotrivă, e doar o poveste despre cum am ales să fac lucrurile în așa fel încât să nu ieșim chiar cu nervii praf din toată nebunia asta.

Primul lucru pe care l-am hotărât a fost să venim cu toții la țară încă de când s-au închis școlile, pentru că o curte și posibilitatea de a sta afară cât mai mult părea a fi cea mai bună variantă în zilele astea incerte. Așa că am lăsat totul, ne-am scos de la întreținere pe o perioadă nedeterminată, ne-am luat cele necesare și am plecat din București fără să stăm prea mult pe gânduri. Unde mai pui că aici îi avem pe bunici care se ocupă de tot ce înseamnă cumpărături, mâncare, adormit copii la prânz și multe alte lucruri care ne fac zilele de muncă de acasă muuuult mai ușoare.

A doua chestie la care am ținut să nu renunțăm deloc a fost programul copiilor de masă și odihnă. Mi se pare esențial în general ca ei să aibă o rutină bine stabilită de mese regulate și somn la intervale potrivite pentru vârstele lor, iar acum, când în toată nebunia asta avem nevoie de lucruri care să ne ofere stabilitate și sentiment de siguranță, tipul ăsta de program mi se pare și mai important. Treziți de la 7:30 dimineața, ei petrec în medie cam 4 ore pe zi afară, cu somn seara de la ora 22:00 și la prânz de vreo 1h, plus alte activități și timp la ecran.

Și că tot am ajuns la ecrane și am tot văzut diverse discuții pe tot soiul de grupuri apropo de cât îi lăsăm pe copii la ecran zilele astea, am să vin să șochez un pic și am să recunosc că am hotărât să fiu mai relaxată cu programul la tv sau telefon zilele astea, așa că ai mei petrec undeva la 2h la desene animate pe zi (1h dimineața, 1h seara), iar cel mare mai are voie 30-40 de min de joc pe tabletă sau PC (cu tati) 1 dată la două zile, exceptând weekend-ul când nu ne jucăm deloc, ne petrecem timpul împreună, afară sau în casă, cu povești, jocuri sau urmărind un documentar ori un film pe Netflix. E mult timp la ecrane față de programul lor normal, dar au și mult timp afară, aleargă, ne plimbăm în gradină seara când scoatem câinii la plimbare, citim, facem activități didactice și lucru suplimentar pentru școală și grădi, așa că nu mi se pare exagerat ”compromisul” ăsta. Dimpotrivă, mi se pare important să ținem cont de dorințele lor mai mult acum când stăm acasă cu toții, pentru că dintre toți, ei sunt cei care își vor aduce cel mai mult aminte de timpul cu mami și cu tati pe vreme de pandemie, și au nevoie să își aducă aminte că mami și tati au fost acolo să îi asculte și să plece urechea la ce își doresc ei.

Apropo de activitățile pentru școală și grădiniță: până să înceapă oficial vacanța, am primit teme pe EduClass și tot acolo le-am și transmis doamnei învățătoare, păstrând permanent legătura pe Whatsapp, iar cei de la grădiniță ne-au propus Zoom 1h-2h pe zi, mai mult pentru a se vedea cei mici și pentru a primi idei de activități acasă. Dacă pentru Filip ne-am mobilizat relativ ok (au mai apărut nemulțumiri, dar am reușit până la urmă să ne înțelegem), Olivia nu a fost deloc interesată, am intrat o singură dată cu doamna educatoare, după care mi-a spus categoric că ea nu mai vrea. Așa că am lăsat-o baltă, ea oricum scrie zilnic de una singură cifre și litere după bunul plac, colorează, desenează de plăcere și chiar nu mi s-a părut necesar să insist cu asta.

Cu toate astea avem și zile proaste spre foarte proaste, în care ne certăm, țipăm, și ei la noi și noi la ei, mai amenințăm cu pedepse pe care evident nu le ducem niciodată la capăt, într-un cuvânt totul iese anapoda și îți vine să îți iei câmpii la gândul că mai avem cel puțin o lună de stat acasă și că o să tot apară momente din astea de scandal maxim, nervi și exasperare. Ne păstrăm însă optimismul și ne facem planuri pentru vacanțele care vor urma din vară, cu puțin noroc, și la altfel de timp petrecut împreună.

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *