Avem nevoie zilele astea de inspirație pentru trecerea mai ușoară a timpului cât suntem izolați la domiciliu și la mine timpul ăsta e cel mai adesea petrecut în lumea cărților, pentru că ele ne permit să evadăm mai ușor din ceea ce trăim azi și să ne ocupăm mințile cu lucruri mai plăcute sau, cel puțin, diferite.

Azi vorbesc despre cărțile care ne-au plăcut atât de mult în ultima jumătate de an că vrem să le dăm mai departe și încep cu cele pentru oamenii mari, că am multe de povestit aici.

Jonathan Safran Foer – Toată lumina pe care nu o putem vedea

E o poveste emoționantă a două destine care se încrucișează în Franța celui de-al doilea război mondial: o tânără oarbă care simte tragedia războiului mai abitir ca toți ceilalți tocmai pentru că simțurile ei sunt mult mai agere decât ale celorlalți și un tânăr neamț, trimis la război departe de familia sa și împotriva voinței sale. Poveștile celor doi se împletesc în feluri complet neașteptate, iar cititorul e trimis într-un labirint de întâmplări trecute și prezente care capătă tot mai mult sens și farmec pe măsură ce avansează narațiunea. Deși cartea te lasă cu un puternic sentiment de tristețe, n-am putut să o las din mâini tocmai pentru frumusețea cu care au fost create cele două personaje, sensibile și puternice în același timp, cu un acut simț al realității și al viselor deopotrivă.

Rosie Walsh – Bărbatul care n-a mai sunat

Cartea lui Rosie Walsh începe ușurel, ca o poveste de citit rapid, pe plajă într-o vacanță, dar pe măsură ce înaintezi și misterul se adâncește mai tare, îți dai seama că nu e deloc ușor de citit, ci ai nevoie de concentrare să deslușești, să faci conexiuni, să legi evenimente anterioare de fapte narate la prezent, totul pe fondul unei povești de dragoste neîmplinite. N-am mai citit ceva care să mă prindă atât de tare de la ”Grădina uitată” a lui Kate Morton, poate și pentru că pe măsură ce citești cartea ți se derulează în fața ochilor ca un serial polițist al cărui final e așteptat cu sufletul la gură.

Delia Owens – Acolo unde cântă racii

Iarăși o carte de o sensibilitate aparte, ”Acolo unde cântă racii” spune povestea unei fetițe nevoite să ia viața în piept de una singură de la vârsta de 6 ani. Abandonată de mamă și de frați, lăsată în grija unui tată abuziv care dispare și el în cele din urmă, personajul principal învață să trăiască în comuniune cu natura și în sânul ei protector, căpătând aici puteri și abilități nebănuite care o ajută mai târziu să facă față lumii din jur, deloc înțelegătoare și iubitoare. Lucrurile se complică pentru ea odată ce ajunge să cunoască dragostea, dar caracterul ei puternic și dezvăluit cititorului abia la finalul cărții o ajută să răzbată în orice provocare.

Joan Didion – Anul gândirii magice

Cartea lui Joan e de fapt o înșiruire de memorii adunate despre anul care a urmat pierderii soțului ei. Cu o luciditate extraordinară, Joan face disecția întâmplărilor care i-au marcat viața în primul an de după moartea soțului ei și transpune totul în memorii scrise în stil jurnalistic, telegrafic, tranșant. Am citit un pic despre Joan, căci felul în care povestește relevă un om puternic, capabil să ducă pe umeri responsabilități uriașe și am aflat că destinul n-a fost deloc generos cu ea, iar ea a reușit să transpună totul în cărți și scenarii de film de succes, care i-au adus împliniri pe plan profesional, dar nu și împăcare și liniște în suflet.

Margaret Mazzantini – Marea, dimineața

La fel ca și cu ”Nu te mișca”, ”Marea, dimineața” e un amalgam de scene dureroase, ce descriu cruzimea și suferința din timpul războiului lui Ghadafi în Libia și felul în care destinele oamenilor sunt aruncate de colo colo ca niște cârpe nefolosite. E o carte tristă, care împinge la meditație asupra atrocităților de care sunt capabili oamenii împotriva semenilor lor.

Fredrik Backman – Bunica mi-a spus să-ți spun că îi pare rău

Zilele astea am dat gata prima carte citită a scriitorului Fredrik Backman și mă pregătesc să mai comand câteva, pentru că e absolut minunat scrisul său, plin de umor și duioșie, cu povești aparte și fermecătoare. Cartea spune povestea Elsei, o fetiță de aproape 8 ani, care își pierde bunica, dar pornește, cu ajutorul scrisorile lăsate de ea, într-o vânătoare de comori care îi va dezvălui o mulțime de lucruri despre lumea care o înconjoară și o va pregăti pentru viață. Le-am povestit și copiilor despre Elsa și am parcurs cartea cu ei, deși nu e o carte pentru copii, pentru că subiectul mi se pare interesant de dezbătut cu cei mici, care împărtășesc aceleași viziuni despre lume ca și personajul principal al cărții.

Lawrence Cohen – Rețete de jocuri & Lawrence E. Shapiro – Limbajul secret al copiilor. Cum să-ți înțelegi mai bine copilul

Două cărți extrem de utile, aș zice, acum când am fost scoși din rutina zilelor noastre și forțați să rămânem închiși în case alături de cei mici, care înțeleg destul de puțin din ce se petrece și știu doar că viețile lor de până acum s-au schimbat complet pe o perioadă nedefinită de timp. Cartea lui Cohen propune o mulțime de jocuri, e foarte practică și nu oferă doar soluții de petrecere a timpului alături de cei mici, ci și rezolvarea unor situații mai greu de gestionat prin intermediul jocului. Cea a lui Shapiro plusează și ea la capitolul idei de joc, oferindu-ne în același timp indicații despre cum să interpretăm jocurile copiilor și cum să le folosim pentru a corecta comportamente sau situații care riscă să ne scape de sub control.

Și că tot ne-am îndreptat acum atenția către copii, aduc și câteva recomandări de lecturi din partea celor mici.

Sven Nordqvinst – seria Pettson și Findus

Nu știu să existe personaje mai simpatice decât motanul Findus și stăpînul său, bătrânul și morocănosul Pettson. Aventurile prin care trec cei doi sunt pline de umor, iar limbajul e unul mucalit care la noi stârnește chicote de râs ori de câte ori citim poveștile. Ultima cumpărată e cea cu ”Findus se mută” și văd că a apărut tradusă și ”Ascultă-l pe Findus” pe care o vom adăuga cu siguranță colecției noastre.

Judith Kerr – seria Mog

O altă pisică năzdrăvană și teribil de amuzantă e Mog, pe care o iubim cu toții, de la mic la mare, pentru că peripețiile ei sunt cât se poate de realiste, iar ea e cât se poate de poznașă, așa cum sunt toate pisicile pe care le cunoaștem. O însoțim pe Mog la veterinar, la plimbare cu bebelușul sau la sărbătoarea Crăciunului și nu ne mai săturăm de mutrițele ei simpatice.

Jeff Kinney – colecția ”Jurnalul unui puști

Pentru cei mai mari, care citesc deja singuri sau sunt la început de drum într-ale lecturii, colecția lui Jeff Kinney e cât se poate de potrivită. Ea combină textele amuzante, istorioare și aventuri povestite de un băiețel de școală generală, cu benzile desenate, ilustrații la fel de comice ca și povestirile în sine. Asigură tranziția perfectă de la cărțile de povești cu imagini la cărțile de povești mai serioase, cu text mai mult, cu care trebuie să se familiarizeze copiii în anii de școală. Filip a început să le citească pe la începutul lunii iunie anul trecut și a reușit să dea gata în numai câteva luni toate cele 14 volume ale colecției.

J.K Rowling – colecția Harry Potter

Vestitul Harry Potter a ajuns și printre preferințele noastre, cu toate că se citește mult mai greu decât tot ce a citit Filip până acum. Dar citim împreună seara, eu câteva pagini, apoi el 2, 3, 4, depinde cât timp avem la dispoziție. Uneori, după pasaje care ne stârnesc interesul mai mult decât altele, ne uităm și la câte un filmuleț cu scenele de film asociate pasajelor. Planul era să mergem să vedem platourile de filmare de la Londra de 1 mai, dar uite că am rămas doar la planuri și la cărți momentan.

Pachet 5 titluri – Classic Comics

Am găsit pachetul acesta de cărți clasice transformate în benzi desenate tocmai pentru a fi pe placul celor mici și pentru a-i aduce aproape de literatura clasică. Setul cuprinde cărți ca ”Aventurile lui Huckleberry Finn”, ”Colț Alb”sau ”Frankenstein”. Singura mențiune ar fi că înainte de a le pune în mâinile celor mici ar fi bine să aruncați o privire la text și imagini pentru a vă asigura că e genul de lectură potrivită pentru ei. Filip a ales din start ”Frankenstein” pe care l-a citit dintr-o răsuflare, deși cred că ar fi fost potrivit să mai așteptăm puțin, deoarece subiectul i-a ridicat multe semne de întrebare și am ajuns la discuții destul de profunde pentru care nu știu dacă era chiar pregătit. Am stabilit de comun acord să reluăm lectura împreună la un moment dat, când va fi mai mare, și să continuăm atunci discuția legată de subiectul cărții.

Cezar Petrescu – Fram, ursul polar

O vizită la DM s-a încheiat cu achiziționarea poveștii lui Fram, nu rețin acum editura, dar chestia care ne-a plăcut din start amândurora a fost volumul în sine, minunat ilustrat, cu coperte groase și pagini extraordinar de frumos ilustrate. Cu rușine recunosc că eu nu am citit Fram, așa că e o ocazie bună să recuperez alături de Filip, de data asta.

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *