Din Wanaka până la Milford Sound drumul e lung și anevoios, așa că am hotărât să lăsăm o zi întreagă pentru Milford Sound și să dedicăm a patra zi a călătoriei noastre traseului Wanaka – Te Anau, cu atât mai mult cu cât nu ne-a dat ghes inima să nu poposim măcar câteva ore și în Queenstown.

Dar pe cât de lung e drumul, pe atât de frumoase peisajele. În partea aceasta de insula, verdele crud și luminos e acasă la el, podgoriile de vițe de vie se întind cât vezi cu ochii, iar șoseaua unduiește ba pe malul lacului Wakatipu, ba sus de tot în munți, unde vântul bate atât de tare că abia te poți ține pe picioare, doar ca să coboare în văile largi de dinainte de Queenstown.

 

 

 

 

Din Wanaka nu se pleacă până nu imortalizezi cu aparatul ”that Wanaka tree”, probabil cel mai fotografiat copac din lume, doar pentru că a avut curajul să crească solitar în mijlocul lacului, pe fundalul Alpilor sudici atât de maiestuos înșirați la orizont. Nu știe nimeni cum a ajuns să fie atât de popular printre turiștii care vin în Noua Zeelandă, cert e că dacă nu ajungi dis de dimineață, ai șansa să te înghesui laolată cu coreeni și japonezi pentru a prinde o fotografie cât de cât reușită. Și să nu uit: dacă vreodată ne-or mai ajunge pașii pe acolo, Wanaka e locul în care vom sta cu siguranță mai mult de o noapte, atât e de fermecător orășelul ăsta bine poziționat între munți înalți și lacuri reci și limpezi.

 

 

Lăsăm Wanaka în urmă, alungați de soarele înșelător care s-a arătat țanțoș de dimineață, dar a adus cu sine și un vânt tăios și rece mai să scapi aparatul din mână, și pornim către Queenstown, cu oprire la The Neck, locul din care lacurile Wanaka și Hawea se văd incredibil în lumina amiezii. Peste tot ai semne de circulație cu ”Lookout” sau ”View point”, ca să știe tot turistul neinstruit în ale insulei sudice cam pe unde poate opri pentru fotografii, fără să încurce circulația și așa dificilă pe șoseaua îngustă de pe malurile celor două lacuri.

Nu trece mult și ne primește Queestown, cu ale sale văi largi și verzi, incredibil de bine îngrijite, Frankton – cartierul nou și cosmopolit al orașului – și malul lacului Wakatipu, cu ale sale valuri turcoaz. Aici ne-am dat voie să hoinărim pe străduțe, să admirăm clădirile vechi și noi, dar la fel de bine întreținute și atent îngrijite.

 

 

 

 

 

Un prânz și o cafea Starbucks mai târziu, iată-ne din nou în mașină. La radio se aude ”Oh baby, baby, it’s a wild world”, iar drumul urcă iar pe lângă lacul Wakatipu care pare să nu se mai sfârșească, străjuit în ambele părți de Alpii insulei de sud. Am lăsat Queenstown în urmă, cu ale sale clădiri cochete, desprinse parcă din westernurile americane, dar atent recondiționate și încărcate cu mărfuri care de care mai scumpe: lână merinos, bijuterii și decorațiuni de jad, cosmetice din lapte de căprioară, miere și dulciuri cu miere de manuka.

La Te Anau ajungem pe seară, nu foarte obosiți, cât să avem chef și de o plimbare pe malurile Te Anau Downs. Aici am avut parte de o altă experiență inedită pentru noi: cazarea într-un complex de tip resort, unde găseai spații de cazare pentru toate gusturile și buzunarele: locuri de campat cu electricitate sau fără, camere tip hostel cu baie comună, camere deluxe cu bucătărie și baie proprie, apartamente în clădire cu bucătărie comună. E prima oară când dăm peste un astfel de loc și mi s-a părut o idee excelentă, mai ales având în vedere că Te Anau e ultima localitate înainte de Milford Sound și indiferent cu ce ajungi aici sau cu ce alegi să mergi la fiorduri, în complexul ăsta găsești cazarea potrivită. Prețurile variază de la 45-50 NZD pentru loc de campervan cu electricitate, access la toaletă, dușuri și bucătărie comună, până la 150 NZD camera deluxe. Noi am ales un apartament din cele 4 aflate în clădire comună, cu bucătărie și spațiu pentru rufe comune, dar baie și chicinetă private și am plătit 130 NZD/noapte. Nu am avut ce reproșa camerei, impecabil de curat și confortabil, un pat dublu și unu single în cameră, liniște și atenție la detalii peste tot. A fost oprirea potrivită înainte de excursia la Milford Sound, care ne-a ocupat o zi întreagă și ne-a istovit peste măsură. Dar despre asta, în articolul următor.

 

 

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *