Suntem de două săptămâni acasă, s-au întâmplat multe și întoarcerea parcă a fost așa tumultuoasă că ne-a scos vrând-nevrând din toată reveria asta care a însemnat Noua Zeelandă, așa că mi-e tare greu să mă aștern la scris și povestit, la sortat și editat sutele de fotografii, la organizat articole și informații. Dar un început trebuie să existe pentru toate, așa că iată povestea noastră despre vacanța în Noua Zeelandă.

 

 

În ultimii doi ani am urmărit aproape constant biletele de avion către Auckland, în speranța că prețul va scădea la un moment dat suficient de mult cât să băgăm mâna în buzunar, dar pur și simplu nu a fost să fie, ruta București – Auckland a rămas permanent undeva la 900 euro de persoană. În cele din urmă a ieșit soarele și pe strada noastră, ca să zic așa: bilete Sofia -Auckland cumpărate în ianuarie 2019 cu 670 de euro de persoană. Din entuziasm și, evident, neatenție, am selectat datele greșite și în loc să optăm pentru 12 zile la destinație, am ales 5.  Noroc cu agentul GoToGate care a fost ultra profesionist și amabil și ne-a ajutat să le schimbăm în schimbul a 50 de euro în plus pentru ambele bilete.

În fine, văzuți cu rezervarea pe mail am început să ne documentăm și să ne trasăm cât de cât un plan pentru cele 12 zile pe care urma să le petrecem acolo, chestie care s-a dovedit extraordinar de grea: atâtea lucruri de văzut, distanțe mari, decizii multe și luate în completă necunoștință de cauză, pentru că informațiile de care aveam nevoie erau puține și deloc bazate pe experiențe personale. Am folosit blogul celor de la prinlume.com, dar în rest am dat de o abundență de articole cu must-see și must-do care ne bulversau complet.

Am schimbat de vreo 3 ori traseul și am ajuns în cele din urmă la concluzia că vom lua doar câteva cazări prin Booking, urmând să ne stabilim itinerariul din mers, pe măsură ce aveam să vedem cum e cu mersul pe stânga, cum sunt drumurile, limitele de viteză, cum se merge, unde se poate opri pentru cazare, mâncare etc.

Am știut un singur lucru din start: doream să începem cu insula de sud, căreia să îi alocăm mai multe zile, așa că următorul pas a fost să cumpărăm bilete dus-întors Auckland – Christchurch.

 

 

Și fără să ne mai lungim mult, traseul nostru final a arătat cam așa:

Insula de Nord:

Ziua 1 – Auckland

Insula de Sud:

Ziua 2: zbor către Christchurch, Castle Hill, Arthur”s Pass, Hokitika

Ziua 3: ghețarii Franz Josef și Fox, Wanaka

Ziua 4: Queenstown, Te Anau

Ziua 5: Milford Sound

Ziua 6: Dunedin

Ziua 7: Oamaru, Timaru

Ziua 8: Lake Tekapo, Mount Cook, înapoi în Christchurch

Insula de Nord:

Ziua 9: Peninsula Coromandel

Ziua 10: Hobbiton, Rotorua

ZIua 11: Tongariro Alpine Crossing

Ziua 12: Huka Falls, Craters of the Moon, înapoi în Auckland

 

 

Pentru că ne-am făcut traseul mai mult din mers, am optat în mare parte pentru cazări prin Airbnb, a fost prima noastră experiența de acest gen și o să repetăm cu siguranța pentru că de la sfaturile celor care ne-au găzduit am ajuns în niște locuri minunate pe care cu siguranță le-am fi ratat dacă mergeam doar pe recomandările de pe net. Ca să nu mai zic că a fost muuuult mai ieftin decât orice altceva am fi găsit prin Booking (side note: doamne, cum sunt prețurile în Noua Zeelandă, de-a dreptul incredibile, e cea mai scumpă destinație de până acum și nu avem deloc gusturi sau standarde ultra ridicate).

Acum că cititorii și-au făcut idee de cum a arătat traseul, să trecem și câteva tips and tricks pe care am fi vrut și noi să le știm înainte de organizarea călătoriei.

În primul rând, de anul acesta Noua Zeelandă cere viză de intrare în țară și, ca orice țară care se respectă lucrurile sunt digitalizate și decurg extrem de ușor: se descarcă aplicația NZeTA de pe Google Play, se face un selfie, se scanează pașaportul, se introduc câteva date și se răspunde la câteva întrebări (tot în aplicație) și se primește viza în 10-15 minute de la trimiterea tuturor acestor informații. Simplu ca bună ziua.

Deși citiserăm despre cum ne pot controla bagajele, pentru că sunt destul de exigenți cu ce aduci în țară la ei (fără mâncare, alimente de orice fel, ghetele sau orice se încadrează la categoria echipament sportiv trebuie să fie curat, fără medicamente pentru care ai nevoie de rețetă, dacă nu sunt însoțite de scrisoare medicală), la noi a durat maxim jumătate de oră să trecem de toate formalitățile și să ne luăm tălpășița spre țara fiordurilor și a mierii de Manuka. Asta nu înainte de a ne activa o cartelă de date imediat după ieșirea din avion, în zona de duty-free, unde e mult mai ieftină decât dacă ai lua-o după ce treci de securitate.

Mașini am închiriat pe ambele insule de aici, foarte serioși, mașinile foarte bune, formalitățile extrem de simplificate, fără card de credit. Am avut nevoie de permis de conducere tradus (chestie care se rezolvă aici în schimbul sumei de 50 NZD).

Dacă ar fi să o luăm de la capăt am schimba un pic lucrurile în sensul că am oscilat între a închiria mașină plus cazare și a închiria un camper, iar în cele din urmă am optat pentru varianta cu mașină și cazare. Am avut vreo 2-3 zile în care am regretat decizia pentru că am mers foarte, foarte mult prin zone complet nelocuite, nici urmă de un restaurant decent sau de o cazare cât de cât acceptabilă ca preț și curată unde să putem opri. Deși au drumuri excelente, distanțele sunt uriașe între punctele de interes. Pe de altă parte, dacă ești cu un camper echipat și utilat, întreagă țară abundă de locuri de campat și de campinguri unde ai toate facilitățile, iar în zilele de care spuneam mai sus îi invidiam pe cei care opreau cu ”casă” cu tot  și se odihneau sau luau masa.

Am plătit peste tot cu Revolut, aveau pos-uri chiar și în cele mai izolate locuri și nu am întâmpinat niciun fel de problemă din punctul ăsta de vedere. Iar oamenii sunt cum nu se poate mai binevoitori, mereu cu zâmbetul pe buze, salutând și oferindu-și ajutorul.

Internetul la ei lasă mult de dorit, am avut zone fără acoperire  bună chiar și în localități mari.

În ceea ce privește bagajul, Noua Zeelandă e țara în care poți să ai parte de toate cele 4 anotimpuri pe parcursul șederii. Dacă în insula de Nord am făcut baie și am stat la plajă, pe insula de sud am avut parte și de 4 grade, cu ploaie, vânt și ceață deasă. Așa că bagajul trebuie organizat cât mai atent, cu haine termice și bocanci de munte, dar și un costum de baie aruncat acolo într-un colț. Și neapărat protecție solară, mai ales pe munte, oricât de înnorat ar fi. Noua Zeelandă se află se pare în dreptul unei găuri în stratul de ozon (cel puțin asta ni s-a spus acolo), iar riscul de arsuri solare e ridicat.

Înainte de a rezerva ceva acolo, oriunde, fie că vorbim de croaziere pe fiorduri sau de biletele la Hobbiton, e bine de verificat un site drăguț care se numește www.bookme.co.nz și unde se găsesc reduceri considerabile la toate activitățile care te-ar încânta acolo. Trebuie doar să verifici din timp, nu chiar în ziua cu pricina, pentru că ofertele sunt limitate. Noi am aflat târziu despre asta, după ce plătiserăm deja niște sume deloc mici pentru turul ghidat la Hobbiton și croaziera pe Milford Sound.

Intenționez să revin cât mai curând cu articolul despre buget, cheltuieli și tot ce ține de organizarea financiară a călătoriei noastre, până una alta las o fotografie din Hobbitonul de poveste al insulei de Nord.

 

 

 

2 comments

  1. Profeanu

    Răspunde

    Astept cu interes continuarea. Chiar daca nu voi ajunge acolo îmi place sa citesc despre calatorii si mai ales despre cele pe cont propriu.

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *