Ce vedem și unde ne plimbăm în Rio de Janeiro

Atenție, postare cu multe, multe fotografii! Cum altfel, când vorbim despre Rio? Am să le organizez un pic pe categorii, în ordinea în care le-am văzut. Și ca ultimă mențiune înainte de a descrie locurile și frumusețile văzute de noi în Rio, trebuie să mai zic încă o dată că orașul se descoperă și se simte cel mai bine mergând pe jos și/sau cu mijloacele de transport public, unde vibe-ul e diferit mult de zonele turistice și unde te poți bucura pe îndelete de tot ce înseamnă cultura, traiul și viața brazilienilor din Rio.

Am să încep cu plajele, pentru că, deși e un oraș care oferă mult mai mult, n-am mai văzut pe nicăieri până acum plaje atât de întinse, cu nisip fierbinte și gâdilicios, care să se scalde atât de frumos în valurile tumultoase și adeseori violente ale oceanului. Iar peste tot, plajele sunt străjuite de stânci semețe, acoperite cu vegetație sălbătică pe care localnicii au lăsat-o să crească nestingherit pe oriunde și oricum.

Nu am ratat Copacabana și Ipanema (nici nu ai cum, de altfel, mergi degeaba în Rio dacă nu ai poposit măcar cîteva ore pe cele două, timp în care să nu faci nimic altceva decât să asculți oceanul și să contempli zările), la care am mai adăugat Praia Vermelha și plaja de la Pedra do Pontal. Aceasta din urmă e în sudul orașului, se merge mai bine de o oră până acolo, de-a lungul oceanului, iar noi am avut parte de un șofer Uber foarte drăguț care ne-a trecut în revistă toate plajele pe lângă care am trecut  – și nu erau puține, fiecare cu specificul și populația ei :).

Praia Vermelha se află chiar lângă punctul de urcare pe Sugar Loaf, așa că, înainte să urcăm, am lenevit vreo două ore la plajă, unde ne-am bucurat de liniște (pentru că nu e deloc aglomerată) și de valurile mai prietenoase cu țărmul, care îți permiteau să intri în apă fără să te temi de curenți.

Copacabana

Pentru cele mai bune poze cu Ipanema, am urcat pe Arpeador, o stâncă imensă care desparte oceanul în două în partea stângă a plajei, unde tinerii și turiștii se adună în fiecare seară ca să aplaude (și nu glumesc deloc) apusul pe Ipanema. Pregătiți-vă pentru cățărat printre cactuși și mult, mult miros de marijuana!

Ipanema

Praia Vermelha

Pedra do Pontal

După ce ne-am răcorit sufletele cu plajele, am trecut la lucruri mai ”serioase”. Chiar a doua zi ne-am aventurat pe Sugar Loaf. Prima telecabină urcă până la 220 metri, iar cea de-a doua până la 1200, dezvăluind pe măsură ce urci priveliști minunate cu întregul oraș, portul și golful Guanabara, munții cu statuia lui Hristos în depărtare.

Pentru aventurieri, există și trasee către vârful stâncii, destul de bine amenajate dacă e să judec după cum arătau către vârf., iar pentru cei mai aventurieri, se poate face și rock-climbing, printre copaci cu maimuțele năzdrăvane și șopârle sperioase.

La statuie, impresionante sunt din nou peisajele, în rest atmosfera e stricată de turiștii mult prea numeroși, care se îngrămadesc la selfie-uri de toate felurile, ajungând chiar să se întindă pe jos cu totul ca să prindă cel mai bun unghi. La baza statuii se află și o capelă mică, unde poți să te așezi pentru câteva minute de respiro. Ce mi-a mai plăcut aici a fost și drumul până acolo, cu trenul din Corcovado, tren care urcă prin parcul național, lăsându-te să admiri jungla, cu vegetația luxuriantă și fructele imense de jack fruit și face câteva opriri pentru cei care vor să continue drumul pe jos.

Pentru o porție de istorie, am mers la Escadaria Selaron, scară pavată cu bucăți de gresie trimise din toate colțurile lumii. Creatorul și-a propus o operă de artă unică și a reușit să facă asta adunând inițial gresie nefolosită și aruncată, iar apoi gresie primită de la turiștii care veneau să vadă scara și aduceau cu ei câte o bucată de gresie reprezentativă pentru țara de origine. Astfel, a luat naștere un amalgam de o frumusețe incredibilă și am petrecut o oră bună observând desenele de pe treptele scării.

Nu puteam să ratăm nici grădina botanică și parcul Lage, se află una lângă alta și sunt doar o bucățică din parcurile și rezervațiile naturale atât de bine conservate în Rio încât e greu de crezut că ești încă într-un oraș. În ambele ne-am plimbat mult pe cărări, la grădină am intrat și în sera cu orhidee, incredibil de frumoase și de parfumate, iar în Lage am vizitat Școala de Arte, o clădire veche, cu curte înterioară, amplasată strategic chiar la intrare, unde sunt expuse tablouri și opere ale elevilor școlii, dar unde te și poți relaxa la o cafenea, cu priveliște către statuie.

Grădina Botanică

Parcul Lage

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *