Salivez de vreo câteva săptămâni la o Pavlova pufoasă și crocantă, că tot sunt fructe proaspete în piață și e vremea numai bună de copt ceva dulce și răcoros. Așa că m-am pus pe treabă, am cumpărat zmeură, mure, afine și merișoare și, odată ajunsă acasă, am sărit să bat albușuri spumă, cât să iasă spuma țeapănă și să nu curgă, așa cum zice la rețetă.

Am pregătit tava, am întins artistic bezeaua și am dat-o la cuptorul încins și lăsat la temperatură scăzută,  iar în timp ce pregăteam frișca și fructele, îmi aruncam privirea către cuptor și mă minunam cât de frumos crește bezeaua mea, aurie pe margini și pufoasă la mijloc.

Doar că de la vreme am observat că, deși se tot rumenea frumos și continua să crească, nici vorbă de crustă sau coajă crocantă pe deasupra. Și ce mi-am zis eu? Stai să cresc oleacă temperatura, că n-are cum, domne’ să se facă așa crocantă cum o visez eu dacă e focul așa mic. Și am crescut-o…la MAXIM! După care am plecat să întind rapid câteva rufe rămase în mașină, 5 minute, nu mai mult.

Și cum mai scuturam eu o rufă și mai fredonam un cântecel, veselă că uite ce bunătățuri pun deseară la masă, simt un miros puternic de ars. Măi să fie, că doar n-o fi bezeaua mea!

Să mai zic că în bucătărie nu mai vedeam nimic de fum și că în cei 4 pași până la cuptor m-a luat cu amețeală și cu usturime la ochi de cât de afumată era toată bucătăria? Nu știam ce să fac mai întâi, dacă să arunc bezeaua făcută scrum ca să nu mai fumege sau să deschid geamurile, ca să scap mai repede de fumul și mirosul de ars. Pentru că baiul cel mare nu era că am ars bezeaua, ci că vine acasă soțul meu drag, cu nas delicat și un simț al mirosului extrem de accurate și mă toacă mărunt, mărunt că am afumat frumusețe de pereți proaspăt vopsiți.

Într-un final, după ce am stat vreo jumătate de oră cu ferestrele deschise, aerul condiționat și hota date la maxim, plus un ventilator în mijlocul bucătăriei, am reușit să aerisesc binișor și cred că pot să zic cu siguranță că n-o să-mi mai fie poftă de Pavlova cel puțin o jumătate de an de aici încolo.

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *