La mine nu există zi fără cărți, citesc zilnic în metrou și, dacă mai prind câteva momente libere după ce adorm copiii, seara în pat. Cărțile sunt tot un fel de călătorii, mai la îndemână, fără să necesite cumpărarea unui bilet de avion, doar o vizită pe Libris.ro sau Elefant.ro. E clar, deci, că în vacanță, când am mai mult timp la dispoziție, nu plec până nu arunc 2-3 cărți în bagaj. Așa că trec mai jos câteva idei despre cărțile care mi-au înfrumusețat vacanța anul ăsta.

Jonathan Franzen –Corecții

Cartea lui Franzen e o cărămidă, ca mai toate cărțile sale, dar mi-a plăcut mult. Disecă bine viața unei familii americane, cu trei copii ajunși la vârsta maturității și părinți pensionați, toți cu propriile dileme existențiale, încercând să rămână uniți în pofida greutăților vieții. Povestea se înlănțuie pe mai multe planuri, cu flashback-uri în trecut, care caută să explice cumva caracterele și acțiunile întreprinse de personaje. E genul de carte care se citește lent și nu doar pentru că e voluminoasă, ci pentru că fiecare mișcare a personajelor trebuie cântărită, nu te poți abține să nu te pui în locul lor și să te duci cu gândul la ”cum ar fi dacă…”. E prima carte scrisă de Franzen care îmi pică în mână, mai am acasă Puritate și e pe lista mea de lecturi în viitorul apropiat.

Ana Barton – Jurământ de rătăcire

Pe Ana Barton am descoperit-o pe Facebook, pe pagina ei personală, și mi-a plăcut din prima cum știe ea să pună în vorbe dulci orice postare ar avea de făcut pe wall-ul său. Așa că mi-am luat Jurământ de rătăcire și n-am fost dezamagită. Are o scriitură rotundă, cuvintele curg natural, aproape ca într-o dezmierdare continuă, aș zice, iar personajele sunt atât de down to earth, omenești, vii, palpabile. M-a dus cu gândul la copilăria de la țară, la viața de la țară, în general, la prima mea vizită în București, la mine copil, adolescentă, tânără mamă. E un soi de bildungsroman aparte, introspecția în mintea și sufletul personajului principal e făcută până la sânge și asta te ține cu sufletul la gură și te captivează.

Ioana Baldea Constantinescu – Nautilus

Cartea Ioanei mi-a poposit în mâini într-o sâmbătă și până duminică seara era gata terminată. Nu am putut să o las din mână și când am făcut-o, tot acolo mi-a stat gândul. E apăsătoare și, în același timp, eliberatoare. E povestea unui copil autist din zilele noastre, a unui vraci evreu de acum câteva secole, a unei iubiri cu iz franțuzesc, a unei regine frumoase, toate la un loc, țesute cu cuvinte măiastre și deștept alese. Dintre toți scriitorii români contemporani pe care am pus ochii în ultima vreme, Ioana mi-a plăcut cel mai mult, am trecut pe listă și ”Dincolo de portocali” și tare sper ca ea să nu se oprească aici și să ne mai încânte cu poveștile ei miraculos împletite.

(Va urma…)

 

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *