Transalpina e, pentru mine, acasă.  Acolo regăsesc aerul curat și verdele cu care am crescut, oamenii frumoși, cu inimile calde și primitoare, Novaci-ul în care am copilărit și unde toată lumea cunoaște și se salută cu toată lumea.

E șoseaua aflată la cea mai înaltă altitudine din România, dar asta știu toți deja. Ce nu știu toți, însă, e cât de copleșitoare sunt peisajele care te înconjoară odată ce începi să urci, cât de pustii și reci sunt culmile munților, cît de liniștite văile dintre ele, cât de rece și curat e Lotrul care curge fără încetare, de la obârșie la vale, printre brazi mustind a rășină, ducând mai departe doinele ciobanilor și dangătele clopotelor atârnate la gâtul miorițelor lor.

Lăsând la o parte poezia, Transalpina e locul perfect în care să te refugiezi câteva zile sau câteva ore, după o săptămână încărcată la muncă. După ce treci de Rânca și începi să urci către Păpușa, primul popas ar trebui să fie oricare dintre refugiile de pe partea stîngă a drumului, unde se poate opri mașina și de unde poți să privești în voie pantele abrupte pe care stau răsfirate turmele de oi, puncte albe și mici, în paza câinilor și a ciobanilor.

Apoi, odată ce drumul coboară, afli tot pe partea stângă stâna din Ștefanu, loc de dezmierdare a papilelor gustative. Fie că e vorba de mămăliguță cu brânză și smântână sau de sirop de brad răcoros și dulce, totul face cu ochiul și te îndeamnă la ședere. Pentru amatori, gazdele oferă șube din piele de oaie și pălării de cioban, în care te poți costuma și fotografia, eventual și alături de măgărușii din dotare.

Mai jos, după ce treci de aerul rece și vântul care adie sau bate de-a binelea în vârf de munte, se ajunge la obârșia Lotrului, unde se găsesc cîteva pensiuni și cabane pentru cazare, dar și locuri berechet pentru amplasarea unui cort.

Cine ajunge acolo, nu trebuie să rateze păstrăvul prăjit pregătit la Cabana Obârşia Lotrului, combinația perfectă de înveliș crocant, care acoperă carnea dulce și gustoasă, potrivit de sărată a păstrăvului, servit cu mujdei de usturoi și mămăliguță făcută ca la munte. Pe lângă asta, meniul mai are multe bunătăți, care mai de care mai gustoase, la prețuri mai mult decît ok. Spre exemplu, două porții de ciorbă de burtă, două de păstrăv cu mămăliguță și mujdei, o porție de papanași cu dulceață de zmeură și o bere au costat 100 ron.

Din loc în loc se găsesc așezate tarabe cu miere de albine, brânză și țuică, bunătăți din carne de oaie sau frăguțe și afine proaspăt culese din împrejurimi.

După câțiva ani în care am campat aici cu cortul, pot confirma că valea Lotrului e unul din cele mai potrivite locuri pentru a experimenta traiul la cort, focul de tabără in serile răcoroase, plimbările până la lacurile Gâlcescu sau Vidra, somnul în sunetul apei care susură ușor în curgerea ei.

Dar cum imaginile fac mai mult decât 100 de cuvinte, las mai jos câteva surprinse weekendul trecut.

 

 

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *